
Nu stiu cum sã încep aceste rânduri ...
Nici nu prea am cuvinte de ajuns
Sã pot descrie prietenia noastrã
Si ce ne leagã azi , atât de strâns..
Nici tu, nici eu, n-aveam deloc sperante,
Pluteam printre secundele ce trec...
Secretul îti era ascuns în suflet ,
Eu , din tristete îmi doream sã plec .
Tot rãtãceam pe-a timpului cãrare
La o rãscruce fãrã semafor
Si-atunci am înteles cã-n lumea asta ,
Noi nu ne-am întâlnit întâmplator.
Dac-as putea sã-ti dau în dar o viatã ,
As face asta-n ceasul cel dintâi..
Si chiar ti-as da-o azi pe-a mea de-ndatã
Dar dacã plec , cu cine-ai sã rãmâi ?
N-am sã te las , prietena mea dragã,
De mine-asa usor nu poti scãpa !
Nici n-ai stiut atunci ce te asteaptã,
Când m-ai lãsat sã intru-n viata ta
Stiu cã zâmbesti când vezi ce-mi scrie mâna ,
Dar mintea mea-i de vinã, ce sã fac?
E prietenia noastrã prea frumoasã !
Si scriu azi despre ea…Nu pot sã tac..!
Atât de multe-ar fi de spus, stii bine,
Dar nu gãsesc cuvinte de ajuns.
Vom alerga prin ani râzând de soartã ,
Si vom pãstra ce ieri legat-am strâns.
Clopote bat la portile uitãrii
Doar pentru altii. Nu bat pentru noi.
Vom fi mereu uniti în asta-lume
Când soarta va mai cerne triste ploi .
Oriunde-as fi în lumea asta mare ,
Tu sã mã chemi oricând îti va fi greu !
Vom trece împreunã peste toate ,
Iar eu voi scrie viata-mi ca pe-o carte ,
Cu-n titlu ce-ti va aminti mereu :
Tu eşti prietena sufletului meu!
Poezie scrisa de Omar Kayan
Asculta mai multe audio Muzica



.jpg)




















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu