


Mă culcasem cu aşteptarea în gînd...un sentiment nedefinit, nu ştiam ce aştept, pusese stăpanire pe mintea mea si umbrele de pe pereti schimonosite de vantul de afară imi dădeau un sentiment de teamă de singurătate, de pădure cu pomi uscaţi...frunze scâncind a desprindere de crengi mă acopereau cu galbenul lor trist, lacrimile cerului se auzeau ropotind pe geamuri...îmi pierdeam amintirile pline de bucurii...le luau locul tristeţea şi amintirea iubirii pierdute la început de vară...un sentiment de inutilitate a existenţei mele m-a învăluit pentru o clipă...o rafală de vânt mi-a trântit fereastra deschisă şi m-a trezit din visări...m-am ridicat, m-am apropiat de ferestră şi picăturile de ploaie mi-au atins faţa...prospeţimea lor mi-a adus pe buze un zâmbet uitat şi dorinţa de viaţă...ştiam că a venit clipa uitării definitive...am simţit aproape fizic că am pierdut ceva dar care nu imi trebuia , ceva care ma ţinea pe loc şi mă conducea spre disperare...Se încheia un episod din viaţa mea...prima zi de toamnă a venit la mine cu un sfârşit şi un nou început...de data aceasta , toamna mi-a adus bucuria şi fericirea, alungându-mi melancolia unei iubiri deşarte şi nefireşti...
Îţi mulţumesc, Doamnă-Toamnă!
O lacrimă de cer m-atinge
Cu prospeţimea-i inocentă
Şi focul ce mă arde-l stinge
Cu răsuflarea ei prezentă...
O călătoare printre stele
Plutind aiurea printre nori
Tot adunând tristeţi rebele
Să le arunce înspre sori...
E lacrima iubitei Doamne
Ce calmă ne mângâie zorii
Tristeţea ei , în drum adoarme
Poveşti şi vise iluzorii...
Să vă intre în case toamna mea! Toamna liniştită, bogată, iubitoare, iertătoare şi prevestitoare a unei noi primăveri ce va să vină în inimile noastre...după iarnă...să primi toate anotimpurile cu braţele deschise pentru frumuseţea fieacăruia...căci tot ce avem , noi, pământenii este minunat!
Asculta mai multe audio Muzica



.jpg)




















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu