.jpg)
Aho, aho, copii si frati
Stati putin si nu mânati,
Lângã boi v-alãturati
Si cuvântul mi-ascuttati:
S'a sculat mai an
Bãdica Traian
Si-a încãlecat
Pe-un cal învãtat,
Cu numele de Graur,
Cu seaua de aur,
Cu frâu de mãtasã,
Cât vita de groasã.
Si în scãri s'a ridicat,
Ca s'aleaga-un loc curat
De arat si semãnat.
Si'n curând s'a apucat,
Câmpul neted de arat,
În lungis
Si'n curmezis
S'a apucat într'o joi,
C-un plug cu doisprezece boi:
Boi bourei
În coada cu dalbei,
În frunte tintatei.
Mânati flãcai: hãi, hãi!
Ziua toatã a lucrat,
Brazda neagrã a rãsturnat
Si prin brazde-a semãnat
Grâu mãrunt si grâu de varã,
Sã dea Domnul sã rãsarã.
Si când lucrul a sfârsit
Iatã, mare, s'a stârnit,
Un vânt mare pe pãmânt
Si ploi multe dupã vânt,
Pãmântul de-a rãcorit
Si sãmânta a'ncoltit
La lunã, la sãptãmânã
Îsi umplu cu aur mâna.
Si se duse ca sã vadã
De i-a dat Dumnezeu roadã
Si de-i grâul rasarit
Si de-i spicul aurit.
Mânati flãcãi: hai, hai!
Traian iute s'a întors...
Si din grajd pe loc a scos
Un alt cal mai nãzdrãvan,
Cum îi place lui Traian:
Negru ca corbul
Iute ca focul,
De nu-l prindea locul;
Cu potcoave de argint
Ce sunt spornici la fugit.
El voios a'ncãlecat,
La Tighina a plecat
Si otel a cumpãrat
Ca sã facã seceri mari
Pentru secerãtori tari.
Si sã facã seceri mici
Pentru copilasi voinici.
Si-a strâns fine si vecine
Si vreo trei babe bãtrâne,
Care stiu rândul la pâne;
Si pe câmp i-a dus
Si pe toti i-a pus,
Pe lopata mi-i culca
Si'n cuptor mi-i arunca;
Apoi iarã cu lopata,
Rumeni îi scotea si... gata!
Atunci ea'mpãrtea vreo cinci,
La flãcãii cei voinici
Si'mpartea trei colacei
La copiii mititei.
Mânati mai: hai, hai!
Cum a dat Dumnezeu an,
Holde mândre lui Traian,
Asfel sa dea si la voi
Ca s-avem parte si noi.
Sã vã fie casa, casã;
Sã vã fie masa, masã;
Tot cu mesele întinse
Si fãcliile aprinse.
Si la anul sã trãiti,
Sã vã gãsim înfloriti,
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii,
Ca toamna cea bogatã
De toate'ndestulatã.
Aho, aho!
Aho, aho, copii si frati,
Stati putin si nu mânati
Si cuvântul mi-ascultati:
Am plecat sã colindãm
Pe la case sã urãm,
Plugusorul românesc
Obiceiul strãmosesc.
Vã urãm cum se cuvine
Pentru anul care vine
Holde mari
Cu bobul des
Si pe creste
Si pe ses!
Câte mere în livezi
Atâtea vite'n cirezi;
Câtã apã în izvoare
Atâta lapte'n sistare;
Sã ne fie'ndestulatã
Casa toatã!
Tara toatã!
Ia mai mânati, mãi flãcãi!
Si strigati cu totii mãi!
Hãi, hãi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu