
De buza clipei s-a lipit sărutul
Uitărilor, o lance-n trup să-nfigă.
Cum să opresc talazul care strigă
Acoperind cu îndoieli ţinutul?
Doar de-aş simţi cum liniştea irigă
Scânteia tainei aşteptând debutul
Şi numărând stăruitor avutul
Dorinţelor ce-au început să frigă.
În noaptea moale, măcinând cărbune,
Prepar licoarea tare, de absint
A şovăielii ce-n potire pune
Luciri târzii şi tremurat alint.
La steaua spartă duhuri vin s-adune
Mărunte cioburi, lacrimi de argint.



.jpg)




















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu