A murit Luchi Otilia Cazimir

Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameş, judeţul Neamţ - d. 8 iunie 1967, Iaşi) A murit Luchi Otilia Ćazim Stau cu ochii deschishi in intuneric . Nu se vede nimic . Parca am pe ochi capacele negre . Shi nu se mai face ziua .. Daca nu se mai face ziua niciodata ?… Oare cum ar fi daca n-ar mai rasari soarele in veci de veci ? Nici ceasul de dincolo nu se mai aude . Nu s-aude nimic , nu se vede nimic : ca pe ceea lume … Mama intra in odaie in varful picioarelor . Crede ca dorm . Ridica storurile . Afara parca-i fum . - Ploua, domnule? - Ce , nu dormi ? Nu , nu ploua .. Stai acolo ca-i devreme . Bine ca nu ploua ! Mi-ar fi stricat shortzul de uniforma pe care nu l-am imbracat inca . Mi l-a aduc aseara madama Janeta , iar Tasia l-a scuturat bine , l-a stropit si l-a mai calcat odata , ” ca miroase a madama Janeta ” . E drept ca nu miroase frumos : a gaz , a mucegai si a ceapa prajita in untdelemn . Dar mie imi place sa-mi miroase rochiile a madama Janeta : se cheama ca-s noi , chiar daca-s facute , ca de obicei , din vechi . Toata noaptea n-am putut sa dorm din pricina shortzului . Sta intins pe spatarul scaunului , – si parc-ar fi cineva viu acolo , cineva care o sa fiu eu , dar inca nu-s … Cand se scoala Margareta , bodoganind ca-i prea devreme , sunt gata de mult . Nutza a intarziat de la spital , anume ca sa ma pieptene . - Vreau sa te vad plecand la scoala , – scolarito ! Si-mi da ea cafeaua , ca mama n-are vreme : se imbraca sa mearga cu mine . Cafeaua cu lapte nu se duce pe gat . Nu stiu ce are . Ma uit speriata la cele doua cornuri de langa farfurioara . Musc un coltisor , sfaramicios si dulce . E bun . Dar gura mi-e uscata si ma-nnec . Margareta ma impunge cu cotul : - Poti Nu? ... Da-le-ncoace! Si pe sub masa le mistuie in buzunarile ei , in care incap , nu stiu cum , o groaza de lucruri : degetare , radiere , poze , mototoale de ata , bucatele de creta , acadele , bumbi de tot felul , samburi , pietre de domino si numere de loton . - Ei, Noastra şcolarizare-i Gata, Gata ...? A venit si cnu’ Neculai ! Dumnealui nu vine la noi decat la zi-ntai , cand aduce chiria . Te pomenesti ca vine si parintele Veniamin , ca la zi-ntai ! Conu’ Neculai mi-a adus o plumiera cu creioane colorate si cu plumburi de placa . Pe capac , doua randunele stacojii stau alaturi pe un buchetel de nu-ma-uita . Inauntru , cutia e captusita cu sugatoare rosie , iar pe dos e scris cu litere de tipar putintel tremurate : Alexandra Casian , clasa intaia primara . Ma inrosesc pana-n ochi de bucurie si nu ma pricep ce sa spun . - Ei , iti place ? Mi-o fi fost tare frica , ca nu ti-a placea . cand m-am dus eu intai la scoala , sa invat az-buchi , nu mi-o adus nimenea plumiera cu poza … Purtam sumaiesh si opinci si mi-o aninat mamuca , Dumnezeu s-a ierte , o traistutza vargata pe dupa gat . Si-n traistuta aceea aveam cartea , un pumn de perje si doi papusoi copti , sa-mi tie de satz … - Sa-nveti … ce ? coane Neculae , se-nfige Margareta . - Az-găuri, Margarint. C-ASA în cazul în care PE Invata atunci. - Az-buchi ! se bucura Margareta . Si de-odata incepe sa-mi cante , obraznica , sarind intr-un picior : Az-Buchi, Mama, Luchi, Sh-ONU Paduch! Nici azi cand ma duc si eu la scoala , nu-mi da pace ! Si inca de fata cu conu’ Neculai … Noroc ca tocmai atunci a iesit din casa tata . A auzit , dar n-a zis nimic . A coborat doar spranceana si numaidecat Margareta si-a gasit nu stiu ce de lucru pe sub cerdac . Mama si-a pus rochia cu care se duce la cucoane si palaria cea noua , in culoarea sherbetului de cirese , numai cat un cuib de randunica . - Gata, Luchi? Tata se pleaca si ma saruta pe frunte , maruntel si des , cum saruta el . - Hm ... tu .. tu sunt lideri Liderii tu eşti tu ... Dacă Uita partea înaltă. Conu’ Neculai imi netezeste parul cu manutza lui uscata si nu zice nimic . Iar Nutza imi potriveste gulerasul numai cu o mana : pe cealalta o tine la spate . Am inteles . Are s-arunce dupa mine c-o felie de paine proaspata , ca sa-mi fie cu noroc . Ma bucur pentru Cotarla . Ii merge-n plin de dimineatza azi … Coboram scarile , mama si cu mine , cu oarecare solemnitate . De sub cerdac , Margareta imi sufla in treacat : - Az-buchi , noroc Luchi ! Tasia vine in urma cu geanta . O tine departe de trup , c-un fel de respect , parca , altfel decat cum tine cosul cand aduce din piata . Si-n geanta suna dulce din plumburi si din creioane , plumiera de la conu’ Neculai . Intorc capul si ma uit in urma . Tata , conu’ Neculai si Nutza ma petrec cu ochii , parc-as pleca la drum lung , unde cine stie cand ma-ntorc . De sub cerdac , Margareta imi face niste semne pe care nu le-nteleg . Si-n portita , ramasa deschisa , asezata cuminte pe coada , sta Cotarla si da din cap . Pe ea o inteleg . Imi spune in legea ei : - Lasa , Luchi , ca trece si asta .. Am ramas singura intre fete . - Sunt colegele tale , Luchi . Vezi sa te imprietenesti cu ele , mi-a spus mama cand a plecat . Tare-s multe ! Cum sa ma-mprietenesc cu ele ? una lunga , cu sortul pana-n calcaie , canta nu stiu ce si altele rad imprejurul ei . Nu s-a pieptanat de-o saptamana si mereu isi trece degetele aratatoare , cand de la o mana , cand de la cealalta , pe sub nas . Cum sa ma imprietenesc eu cu asta ? - Sa nu te pui cu Zamft , ca are insecte ! imi spune una balaie si indesata , cu cozile lasate slobod pe umeri . Parca eu stiu care-i Zamft , sa nu ” ma pun cu ea ” ! Alta , maruntica si stirba , isi sterge intr-una nasul intr-o batista rosie . Plange-asa , fara glas si fara lacrimi , numai cu nasul , de cand a lasat-o mama ei . Eu nu plang , cu toate ca nu mi-e indemana . Stau , cum stau cele mai multe , stinghera si tacuta , putin speriata . - Cine era cucoana aceea frumoasa cu care ai venit ? ma intreaba o fetita firava si dulce , cu motz alb in crestet . - Mama , raspund bucuroasa . Imi creste inima si dintr-o data mi-e draga fetita asta alba , coborata parca din cartile cu poze . - Mama mea nu-i frumoasa ca a ta … Doamna noastra-i frumoasa , da-i a dracului . Are doi copii , un baiat sh-o fata . Baiatul ma bate el pe mine , da’ pe fata o bat eu … Pe tine cum te cheama ? Pe mine , Lilica . Fetita cea cu mot negru e prietena mea . O cheama Martica . I-a murit o sora si de-aceea-i in doliu . Mai are trei surori shun frate , unul gras . Il stii ? Mata ai frati ? Eu îs singura … Unde stai ? Eu stau la scoala de baieti . Vrei sa vii la mine sa ne jucam ? Vine si Martica si am o multime de jucarii . Ne face mama ceai si ne da mandarine . Iti plac mandarinele ? Nici nu-ncerc sa-i raspund . N-am cand . Ma ameteste vorba ei , dar imi place . Se cheama ca am si eu o prietena si inca cea mai frumusica dintre fete . Un clopotel a inceput sa se smuceasca deasupra ushii , speriat . Parca vrea sa-si rupa franghiutza si s-a ia la fuga . Intram in clasa . Pupitrul e inalt . Ma ridic in varful picioarelor , ma sprijin in coate si abia izbutesc sa ma asez , stramb , pe-o margine de banca . Fetele se foiesc o vreme , pe urma se astampara . E asa de liniste ca se aude cum isi striga Hunã , pe strada , covrigeii lui sarati … - Alexandra Cassio! E numele meu . Stiu . Dar nu raspund . Pe mine nu ma striga nimeni asa . toata lumea ma striga Luchi … Imi vine-a rade . Asa-i de caraghios sa te strige cineva Casian Alexandra ! Ca si cum ar striga-o tata pe mama , in loc de Catia , Casian Ecaterina ! Doamna se uita la mine si rade . Are-un dinte de aur drept in fata . - Cu mata vorbesc , fetito … Cum te cheama ? Am uitat ca banca e inalta si cad de sus , boncanind , in picioare . Simt in jurul meu rasul stapanit al clasei . Asa rade Margareta, pe mutzeste , cand asteapta sa spun eu o prostie . - Cum iti zice mama acasa ? staruie Doamna , tot bland , dar c-un fel de nerabdare parca . - Luchi ! sare de langa mine rãpezind doua degete ascutite , una bondoaca si zburlita , c-un ochi stramb . – Luchi , ca la catzei ! Asta-i Pandele , repetenta clasei . Toate fetele se uita la mine . Inca nu rad , dar ochii lor impung si dor . Si dintr-o data mi-e rusine de numele meu , mi-e rusine de mine , mi-e rusine de tot . - Nu-i adevarat ! Acasa , mama imi zice … imi zice Casian Alexandra ! raspund repede , ca sa se ispraveasca odata , uitandu-ma urat spre zburlita . S-a ispravit . Nu ma mai intreba nimeni nimic . Ma asez la locul meu si ma uit la mine , – la fetita asta noua pe care o cheama Casian Alexandra si pe care parca n-o cunosc . Casian Alexandra are shortz negru de sub care nu i se mai vad genunchii , ciorapi lungi prinsi cu guma de pieptaras si guler de pichet alb , care-o supara putin , cum o supara si cozile impletite prea strans care-i trag ochii spre tample ca la chinezoaice . Sta cuminte cu mainile pe pupitru si i-e rusine ca o chiama Luchi , ca pe catei … Dar nu-i adevarat . N-o cheama Luchi . Luchi nu mai este . A ramas pe undeva pe-acasa , poate in ladita din camara , printre resturile de jucarii pe care nu le mai stii ce-au fost si care nu mai au nume . Luchi era mica , Luchi era proasta , Luchi era caraghioasa . Luchi era fericita … Lui Casian Alexandra i-e mila de Luchi . I-e mila , ca de papusa moarta careia i-a cules ochii verzi si reci de pe covor , intr-o dimineata de Craciun , de mult … Ma uit la turnul bisericii patrat si greu .  Doua cioare  incearca sa se aseze alaturi pe spitzele crucii .  Dar vantul le umfla penele si le sufla jos . Le vad intai limpede , pe urma cenusiu , ca printr-o ploaie marunta si deasa . liniile se stramba . turnul sta acum hâit , crucea s-a intors ca semnul inmultirii . Cum sa nu cada cioarele , saracele ? Ceva fierbinte imi frige obrajii reci . Si doar nu plang . - Ce să Casian? Ti-e Rau? - Nu , Doamna … Nu i-e rau lui ” Casian ” . Ii vine sa planga-n gura mare  si nu poate . Daca Doamna ar fi intrbat-o : - Ce ai , Luchi ? Poate ca ar plange . Si ar fi bine … Dar Luchi nu mai este nicaieri . Luchi a murit . In locul ei ,  o scolaritza cuminte clipeste maruntzel si-si inghite lacrimile care au , pentru intaia oara , un gust de cenusa . A murit Luchi … “