Romantici pentru o secundă...

„Şi anotimpuri, vânt de miazănoapte sau vânt de sud dacă m-ar căuta, pe-o treaptă m-ar găsi în preajma ta. Şi călători, iscoade de departe, şi patrie, morminte, bolovani, dacă de mine toate ar întreba, m-ar dibui prin vânt în preajma ta. De zile, săptămâni, de luni, de ani, mă pierd în ochii tăi, mândră iubire. Ca din oglinzi, ce singure nu mint, încerc să dobândesc o dumirire că aripile ce le simt în spate aievea sunt din pene de argint sau o părere doar de greutate.” „Aripi de argint” - LUCIAN BLAGA ... " Tu pluteşti ca un vis de noapte deasupra sufletului meu. Îţi sprijini tîmpla de inima mea ca de o piatră roşie, şi aştepţi să-ţi spun numele tuturor lucrurilor pe care eu am isprăvit de mult să ţi le mai spun. Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvîrşită, înclinată ca mătasea unui steag într-o zi fără vînt. O, nu pleca nicăieri! Îmi voi rupe inima cu un singur gest al mîinii, ca să răsară durerea care ştie numele durerii, ca să răsară dragostea mea de bărbat care ştie numele tău ciudat, de femeie."...N.Stanescu ..." Nimic nu ştiu de tine senina mea iubire Dar ochii mei, în cale-ţi culeg numai uimire; Cărarea mea pustie se umple de lumină. Încât mă-mpac cu viaţa-mi şi uit că mi-eşti străină… Ce vrea şi unde merge un fulger? Cui... ce-i pasă!… Destul că face noaptea, o clipă ... mai frumoasă. Dar uneori, când luna e prea strălucitoare, Din adâncimea serii vin vrăji turburătoare Aş vrea să cânt, să cuget, dar nu mă-ndemn… nu pot… Şi-atât mă simt de singur, că mă-nfior, de teamă, Şi ochii mei, din umbră, lumina ta o cheamă… Atunci, m-abat pe drumuri de sufletul tău pline, Şi sufletul meu prinde din nou să se-nsenine, De cum te-arăţi privirii setoase, de departe, Strălucitoare, pură, ca mugurii de marte…" P.Cerna ." In straluciri de stele , cristale-n nopti de foc , M-as strecura o vreme , pentru c-as vrea … sa pot … Te simt , te vreau , te caut … si inca ...TE IUBESC , Pentru ca niciodata-n suflet … nu pot sa-ncaruntesc …"...IOLANDA Colindând mări fără valuri În căutarea unicului val Te-am găsit pe tine. Îmi eşti şi val şi stâncă Îmi eşti şi cer şi pământ Îmi eşti şi foc şi respiraţie... Esti in sufletul meu ca o adiere de primavara, ca un parfum ametitor de trandafiri, ca o melodie veche de dragoste, pe care, desi n-o cunosc, o implor, o ingan in pasi de dans, ca razele soarelui prin verdele copacilor, ca un pescarus argintiu ce zboara in infinitul albastru... Te chem...auzi chemarea mea?...iti soptesc numele...asculta tacerea...Eu sunt o frunza in vant, sau poate urmele unor pasi singuratici pe podeaua lucioasa a unei sali de dans, sau poate o trista iluzie de iubire, sunt o stea pe cer ce straluceste numai pentru tine! Vantul sufla cu putere, infiorand cu suflarea sa sufletul si sfasiindu-mi inima...e vantul iubirii mele care zgaltaie ca un nebun ferestrele sufletului tau, implorand sa-i inteleaga zbuciumul... sper ca fereastra sufletului tau nu-i ferecata de noapte....Nu vezi cum pasarile isi iau zborul din sufletul meu si iti canta la fereastra... Ce bine că eşti de Nichita Stănescu E o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart fluviul rece în delta fierbinte, ziua de noapte, bazaltul de bazalt. Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele, până când lumea mea prelungă şi în nesfârşire se face coloană sau altceva mult mai înalt şi mult mai curând. Ce bine că eşti, ce mirare că sunt! Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se, douâ culori ce nu s-au văzut niciodată, una foarte de jos, întoarsă spre pământ, una foarte de sus, aproape ruptă în înfrigurata, neasemuită luptă a minunii că eşti, a-ntâmplării căsunt. SUNETUL VALURILOR OCEANULUI cu muzica ROMANTICA relaxare      Aurel Storin Nu pot sã scriu : "Declaratie: Declar cã te iubesc". Sunã grotesc Ca o rimã într-o ciatie. Nu pot sã-ti spun: "Mãrturisire: Mi-ai pus sufletul pe jar..." sunã bizar Ca un saxofon într-o mânãstire. Nu pot sã-ti spun, si nu-þi spun, (Te las, poate, sã înþelegi) Acele tainice legi În care, umil, mã adun.... Sunt doar o peniþã cu vârf de iridiu Care scrie pe cerul senin Cã te iubesc, precum Ovidiu, Alfabetul latin.... George Bacovia Noapte de vara Noaptea-ncet, ticnit se lasa - Poezie, sau destin - Luna urca, somnoroasa, - Vino, vin! Este liniste, racoare, Codrul e de farmec plin - Pe sub teii înca-n floare, - Poezie, sau destin. În suavele parfume Poezie, sau destin - Ori pe unde-ai fi în lume, - Vino, vin! Îngerii deasupra noastra Vor cânta un imn divin - Ah, ce clara noapte-albastra, - Poezie, sau destin. RARES BORLEA (RAOUL) - Egoist    Ana Blandiana Ar trebui Ar trebui să ne naştem bătrâni, Să venim înţelepţi, Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume, Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge. Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând, Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei, Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi, Să fim copii la naşterea fiilor noştri. Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi, Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim, Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici, Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu... Emoţionantă melodie! De fiecare dată când o ascult ...  rămân fără cuvinte pentru că sunt prea multe de simţit... Toată căldura din jurul nostru, toată lumina şi bucuria vieţii noastre  ni le aduc dragostea, prietenia şi iubirea...  Fără ele, n-am observa soarele răsărind, copacii înflorind,  n-am auzi păsările cum cântă, n-am trăi cu adevărat!... Carmen Radulescu- chiar daca tu     Soarele în viaţa mea, Pentru tine-i datorez. Tu ai făcut viaţa mea un vis minunat pe care l-am văzut atunci când aud vocea ta, Cand ma închisoare de către dulceaţa de sarut, pentru dragostea ta. Înainte de a tine, am ştiut că lacrimile si necazurile , dar zi după zi, încet, Tu străpuns inima mea, vindecă rănile trecutului şi a arătat calea spre fericire. În centrul de iarnă , Aţi făcut viaţa mea o oază în deşert scoate în evidenţă culoarea viitorului, o astfel de strălucire Pune pe trotuar mea , şi astfel de un incendiu în istoria noastră mi se pare că este greu să cred ... Ce se întâmplă oare cu bărbatul pe care îl visezi cântând* acompaniindu-se la chitară spre uimirea ta într-o maşină decapotabilă pe marginea străzii pe care tu îl asculţi şi te minunezi că nu ştiai ce voce are adică vrei să zici că de data asta se întrece pe sine însuşi te bucuri că nu te vede aşa în pijamă şi cu părul vâlvoi desculţă pe asfalt nici nu mai ştii cum arăţi pentru că da eşti într-un vis . . . . " Te iubesc ...asa cum valurile alearga spre tarm Indiferent cate furtuni le-ar fi gonit inapoi in larg... Te iubesc... asa cum soarele rasare in fiecare zi... Chiar de sunt nori, stii ca el este acolo Luminand cerul si sufletul Te iubesc ...precum vantul ce alearga Printre flori, frunze si printre cactusii desertului... Tu... esti tarmul unde ostenit Imi gasesc linistea, Soarele ce-mi lumineaza idealurile, Vantul ce-mi bate alaturi... Te iubesc!..."