S-A STINS O STEA PE CERUL ROMANIEI FELICIA FELDIOREAN

S-A STINS O STEA PE CERUL ROMANIEI  FELICIA FELDIOREAN S-a stins o Stea pe cerul  Romaniei Si nu mai are cine lumina, S-au stins doi ochi albastri-ai bucuriei Si fortei de a da si a lupta.   El ne-a lasat mai tristi in asta toamna, N-a mai putut, desi-ar fi vrut sa stea, Frumoasa, trista inima bolnava N-a mai avut puterea de-a lupta.   Noi ne-am rugat cu totii inspre ceruri Sa nu ni-L ia, sa ni-L mai lase-o zi Dar Dumnezeu si ingerii prin geruri La poezia Lui s-or incalzi...   O zi, un an, o viata de-ar fi fost Nu ne-am fi saturat de versu-i sacru Dar a venit o toamna cu nerost Ca sa ni-L ia pe cel ce ne-a fost Leacu`.   A fost balsamul nostru intr-o vreme Cind sus pe cer nu era nici o stea Eram satui de-atitea baliverne Aveam in inimi Folk si Flacara.   Am fost o generatie prea trista Noi, decreteii "Epocii de foc" Citi dintre noi in tara mai exista Citi mai avem putere si noroc?   S-a stins o stea pe cerul Romaniei Atunci cind lumina mai pilpiit S-a stins o stea cu simtul datoriei A ars si a luptat necontenit.   Ard luminarile in Romania Cind sus pe cer a mai apus o Stea Il plinge cerul si il plinge glia Nu ne-a rams nimic, doar soarta grea...   Ard luminarile in pilpiire Se duce Bardul Limbii Romanesti Spre noi hotare, dindu-ne de stire Ca vietile nu sunt decit povesti...   Povestea Lui a fost destul de trista Povestea Lui a fost destul de grea Povestea Lui de-a pururea exista Povestea Lui e Tara si doar Ea..   Pentru AP, intr-o noapte de toamna fara stele 5/6 Noiembrie-Germania