.jpg)
A debutat în 1970, în cadrul Festivalului "Tinereţe pe portativ" de la Cluj, unde a luat premiul I. Însă ceea ce l-a adus în atenţia publicului cu adevărat a fost piesa compusă de George Grigoriu, "Eternitate", devenind repede una dintre revelaţiile Cenaclului Flacăra, la începutul anilor ’80. A obţinut numeroase premii, de-a lungul anilor, la festivaluri din ţară. Unul dintre cei mai sensibili şi speciali artişti români, George Nicolescu împlineşte astăzi 62 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Muzica s-a aşezat în calea mea, m-a urmărit de când m-am născut"
"Trăiesc aşa cum am trăit şi până acum, încerc să cânt în aşa fel încât să placă celor care mă ascultă. Acum două săptămâni a apărut un videoclip în care sunt şi eu implicat, videoclip al piesei care se numeşte «Viaţa e de vină», creat de Shift (Gabriel Mihai Istrate). Aş zice că este ultima, sper nu şi cea din urmă realizare a mea.
Cred că muzica însăşi s-a aşezat în calea mea, m-a urmărit chiar de când m-am născut. Cineva spunea că primele sunete pe care le-am scos erau sunetele muzicii, asta pentru că aşa gândea respectiva persoană. Existenţa muzicii pentru mine a fost ca un fel de chemare la ceva şi această chemare s-a manifestat prin ceea ce am făcut, mai mult sau mai puţin, în timpul vieţii mele. Prin tot ce-am făcut până acum am fost un om deschis, am spus tot ce am avut de spus, fără să am nimic de ascuns.
Cred că, în România de astăzi, să fii artist înseamnă să te cauţi.
Înseamnă să exişti cu orice preţ, nu în sensul de a-l «îngropa» pe cel de lângă tine, ci în sensul de a dovedi prin ceea ce faci că încă poţi să exişti.
Păstrez în minte şi în suflet o amintire deosebită. Era februarie ’82, prima dată când apăream cu Cenaclul Flacăra, la Ploieşti şi am rugat-o pe mama să vină la spectacol. L-am rugat pe Adrian Păunescu, Dumnezeu să-l odihnească, să-i spună ceva mamei mele, care era în sală. Dumnealui i-a spus aşa: «Doamna Nicolescu, vă felicit pentru că aveţi un băiat premiant!». Băiatul premiant avea 32 de ani atunci şi primise cu un an înainte marele premiu al Cenaclului Flacăra pentru debut. A fost ceva senzaţional, ca şi cum aş fi primit încă zece premii. Toată lumea se uita după mama mea, să o recunoască din marea de oameni, mama însă îşi vedea de treaba ei, în scăunelul ei, fără ca cineva să o poată recunoaşte. Cred că asta înseamnă modestie.
Mă bucur pentru faptul că viaţa mea s-a dedicat, în primul rând, familei mele. Nu sunt mulţumit şi nu voi fi niciodată de faptul că, până acum, nu am dovedit şi poate nici nu voi reuşi vreodată să-i mulţumesc bunului Dumnezeu pentru că m-a creat pe mine şi pe cei de lângă mine. Îmi pare rău că nu am putut semăna mai multă bucurie şi mai multă speranţă în jurul meu. Şi dacă nu am făcut-o, Dumnezeu să mă ierte!
Dacă mai visez la vreun premiu, acela este Premiul pentru înţelegere, este singurul premiu pe care mi-l doresc oricând, dar nu ştiu cine şi dacă mi-l va da cineva vreodată. De ziua mea, mi-e foarte dor de mine atunci când eram mic. Fost-ai lele cât ai fost, aşa şi cu mine.
Le doresc cititorilor dumneavoastră ca bunul Dumnezeu să fie cu ei, lângă ei şi tot timpul să le dea ajutorul de care este atâta nevoie. Sunt convins că nimeni nu-l va primi decât dacă se va ruga. Este cel mai important lucru şi nu cred că ar trebui să fie nici o clipă uitat."
"Muzica s-a aşezat în calea mea, m-a urmărit de când m-am născut"
"Trăiesc aşa cum am trăit şi până acum, încerc să cânt în aşa fel încât să placă celor care mă ascultă. Acum două săptămâni a apărut un videoclip în care sunt şi eu implicat, videoclip al piesei care se numeşte «Viaţa e de vină», creat de Shift (Gabriel Mihai Istrate). Aş zice că este ultima, sper nu şi cea din urmă realizare a mea.
Cred că muzica însăşi s-a aşezat în calea mea, m-a urmărit chiar de când m-am născut. Cineva spunea că primele sunete pe care le-am scos erau sunetele muzicii, asta pentru că aşa gândea respectiva persoană. Existenţa muzicii pentru mine a fost ca un fel de chemare la ceva şi această chemare s-a manifestat prin ceea ce am făcut, mai mult sau mai puţin, în timpul vieţii mele. Prin tot ce-am făcut până acum am fost un om deschis, am spus tot ce am avut de spus, fără să am nimic de ascuns.
Cred că, în România de astăzi, să fii artist înseamnă să te cauţi.
Înseamnă să exişti cu orice preţ, nu în sensul de a-l «îngropa» pe cel de lângă tine, ci în sensul de a dovedi prin ceea ce faci că încă poţi să exişti.
Păstrez în minte şi în suflet o amintire deosebită. Era februarie ’82, prima dată când apăream cu Cenaclul Flacăra, la Ploieşti şi am rugat-o pe mama să vină la spectacol. L-am rugat pe Adrian Păunescu, Dumnezeu să-l odihnească, să-i spună ceva mamei mele, care era în sală. Dumnealui i-a spus aşa: «Doamna Nicolescu, vă felicit pentru că aveţi un băiat premiant!». Băiatul premiant avea 32 de ani atunci şi primise cu un an înainte marele premiu al Cenaclului Flacăra pentru debut. A fost ceva senzaţional, ca şi cum aş fi primit încă zece premii. Toată lumea se uita după mama mea, să o recunoască din marea de oameni, mama însă îşi vedea de treaba ei, în scăunelul ei, fără ca cineva să o poată recunoaşte. Cred că asta înseamnă modestie.
Mă bucur pentru faptul că viaţa mea s-a dedicat, în primul rând, familei mele. Nu sunt mulţumit şi nu voi fi niciodată de faptul că, până acum, nu am dovedit şi poate nici nu voi reuşi vreodată să-i mulţumesc bunului Dumnezeu pentru că m-a creat pe mine şi pe cei de lângă mine. Îmi pare rău că nu am putut semăna mai multă bucurie şi mai multă speranţă în jurul meu. Şi dacă nu am făcut-o, Dumnezeu să mă ierte!
Dacă mai visez la vreun premiu, acela este Premiul pentru înţelegere, este singurul premiu pe care mi-l doresc oricând, dar nu ştiu cine şi dacă mi-l va da cineva vreodată. De ziua mea, mi-e foarte dor de mine atunci când eram mic. Fost-ai lele cât ai fost, aşa şi cu mine.
Le doresc cititorilor dumneavoastră ca bunul Dumnezeu să fie cu ei, lângă ei şi tot timpul să le dea ajutorul de care este atâta nevoie. Sunt convins că nimeni nu-l va primi decât dacă se va ruga. Este cel mai important lucru şi nu cred că ar trebui să fie nici o clipă uitat."
Sursa:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu