.jpg)
"Intrarea în 2012 nu a fost una plăcută nici pentru mine, pentru că mă despărţeam de profesorat, de activitate, în general. După ce ai fost cu agenda plină o viaţă, să nu mai ai ce face a doua zi dimineaţă, decât ceva de gospodărie, nu e plăcut. Până când m-am obişnuit. Am dus la capăt o promoţie de studenţi şi am ieşit din activitate la vârstă. Este şi greu, dar şi frumos să fii dascăl. Trebuie să o faci cu plăcere, cu interes, să-ţi iubeşti studenţii ca pe copiii tăi, ca pe viitori actori, să-i iubeşti şi să vrei să le dai tot ce a trecut prin tine o viaţă de carieră.
Toate emoţiile, toate stările bune, toate stările chiar şi mai puţin bune, dar constructive, că dacă eşti foarte mulţumit de tine nu prea ai ce face în viaţă. Am primit o stea pe Walk of Fame, la Ploieşti. Este copleşitor, da. Chit că este împrumutată ideea. M-am bucurat că sunt printre cei apreciaţi şi că nu m-a uitat lumea. Nu cred că iubirea spectatorilor mai ţine mult, nu de alta, dar cei care sunt acum în putere nu m-au văzut jucând, nu ştiu ce am făcut. Am coborât de pe scenă din 1998. Nici film nu am mai făcut. Am lucrat la câteva scenarii, încercând să dau ultimei mele promoţii ceva la mână cu care să se mişte, cu care să muncească, să încerce ceva. Trebuie să joace.
Nu este o meserie pe care s-o vorbeşti. Nu merge cu hai să vorbim despre teatru. Trebuie să-l faci, să şi greşeşti, să încerci să rectifici tot ce ai greşit. Să găseşti lucruri noi, să faci cum n-a mai făcut nimeni ceva, să îndrăzneşti, sunt o mulţime de lucruri pe care trebuie să le faci din practică, nu din vorbe. Avem norocul că nu suntem medici, căci o greşeală nu ne iartă o viaţă, dar e destul de grav să greşeşti pe scenă şi să strici ceva în sufletul celui care se uită la tine. În fiecare seară te laşi la intrarea în scenă pe tine şi te duci cu personajul pe care-l interpretezi să faci ceva, să-l înveţi pe cel din sală, să plece cu tine, să te cunoască şi să facă la fel ca tine sau nu. Îi prezinţi un om şi-i spui «Fereşte-te de mine» sau «Nu te feri de mine. Hai să fim prieteni!».
Mie mi-a fost profesor maestrul Alexandru Finţi, care era şi regizor la Naţional. Era foarte exigent şi dur în acelaşi timp, nu te lăsa să te alinţi. O viaţă întreagă i-am mulţumit pentru ce m-a învăţat, dar nu i-am mulţumit în sinea mea, eu fiind sensibilă, că nu-mi făcea atmosferă de lucru. Un actor are nevoie de o atmosferă caldă, de o atmosferă de înţelegere, să se simtă iubit, chiar şi student fiind. Cineva se uită la el cu dragoste. Acela este profesorul. Eu l-am simţit pe profesorul meu foarte exigent, dar nu cu iubire. El era bărbat, eu sunt femeie, era normal. Studenţii mei m-au iubit şi ca mamă, nu numai ca profesor. Puteau să-mi spună orice, veneau fiecare în particular cu suferinţele, cu necazurile, cu nevoile lor. Şi ştiau că la mine găsesc înţelegere. Faptul că m-a învăţat ce m-a învăţat, tratându-mă dur, profesorul meu l-am pomenit toată viaţă şi i-am mulţumit pentru că a avut dreptate. Am constatat de fiecare dată jucând, în practică fiind, ce dreptate avea maestrul Finţi.
Primesc cadouri de la fiica mea, nepoata mea, care se zbat în disperare să găsească mereu ceva să-mi facă plăcere, dar cu daruri care să fie pe suflet nu m-a prea gratulat viaţa. Cred că m-ar lovi Dumnezeu dacă aş spune că nu a fost bine. Am făcut o carieră fără sprijin, fără speze, fără amanţi, fără soţ regizor. Am făcut-o eu cu puterile mele. N-am prea greşit, nu sunt supermodestă, dar după reacţiile publicului n-am prea greşit. Îmi doresc sănătate, căci asta mă deranjează foarte tare, nu mai am puterea pe care o aveam.
Proiecte se pot face şi la vârsta mea, dar când gâfâi din pat către bucătărie şi te întorci tot aşa ţinându-te de ceva, asta nu mai este viaţă. Să nu transformaţi interviul în altceva, chiar dacă e plat! Tot proiectul acesta, care s-a chemat viaţa mea, o fi neinteresant pentru alţii, dar vă rog să nu faceţi, de dragul gazetăriei, să pară mult mai interesant decât este în realitate. Este o viaţă de om. Sunt la un capăt de viaţă, după ce am aşezat lucrurile unul lângă altul cu dragoste."
Sursa:
Mi-aş dori să o mai văd în filme...
RăspundețiȘtergere