PORTRET DE POET: DAN MARIUS DRAGAN 'Cred că pentru a scrie poezie, ai nevoie, în primul rând de un dar de la Dumnezeu!

Vineri, 2 noiembrie 2012, a avut loc la Libraria "Diverta",  dubla lansare de carte : "Regina Elisabeta" si "Calea Robilor", autor, scriitorul Dan Marius Dragan.

Vineri, 2 noiembrie 2012, a avut loc la Libraria "Diverta",  dubla lansare de carte : "Regina Elisabeta" si "Calea Robilor", autor, scriitorul Dan Marius Dragan.

Lia Neamț :Ti-am cerut permisiunea de a-ti  lua un interviu şi te  rog să mă crezi că nu este o misiune uşoară, pentru că am în faţa mea un interlocutor de o calitate ireproşabilă, un om cu un nivel de cultură vastă.Te cunosc demult si stiu ca de-a lungul timpului, ai desfăşurat o luptă intensă pentru biruinţa unei idei sau a unei cauze, pentru frumos, pentru curăţenia sufletului. ., ai demonstrat pe viu ca într-un om poate sa existe intelectul, care presupune delicatete, finete si profunda vibratie sufleteasca, în acelasi timp cu spiritul geometric, bazat pe rationamente precise si succesive. Poezia e o stare de spirit” spunea Nichita Stănescu Visele sufletului stapâneste ratiunea sau ratiunea tempereaza sufletul?De cand pasiunea de a scrie?

Drăgan Dan Marius:Da, poezia este o stare de spirit. Pasiunea pentru scris o am de multă vreme. Era un fel de dorinţă nemărturisită din vremea adolescenţei mele. Însă, cu toate acestea nu am început să scriu decât atunci când am simţit că intru pe drumul maturităţii. Şi am scris în primul rând roman, apoi povestiri, nuvele şi abia în ultima perioadă de timp scriu poezie. Am fost membru prin mai multe cenacluri literare, de unde am învăţat multe şi am cunoscut mulţi oameni frumoşi şi deosebiţi, talentaţi şi dăruiţi de Dumnezeu!

Începutul a fost prin 1985 sau 1986, am debutat târziu în 1992, iar mentori şi maeştri mi-au fost (ordinea este strict cronologică) scriitorii Constantin Zărnescu, Teohar Mihadaş şi Constantin Cubleşan.

Lia Neamț Am citit nu demult declaratiile unui cunoscut poet care marturisea ca”poezia e pentru mine cam ce sunt potcoavele pentru un cal. Degeaba îi dai calului mâncare, apă şi adăpost, degeaba îl ţeseli şi îl îngrijeşti, dacă nu-i baţi potcoavele-n copite. Fără potcoave, nu e sigur pe el, nu poate trage cum trebuie, nu poate galopa. Chiar dacă nechează, nu e cal!” . Pentru că una este realitatea pe care o mânuim, să spunem, fiecare sensibil,- de fapt, cred că oricine construieşte mental o realitate iar pe de altă parte avem realitatea asta dură, a străzii? Putem vorbi de o dedublare a omului Dragan Dan? Este poetul o persoană aparte?

Drăgan Dan Marius Nici pomeneală! Cum să fie vorba de o dedublare? Eu consider că sunt tot eu, în toate instanţele în care mă aşează viaţa! Creaţia literară, pentru mine, este o formă de exprimare. Nu mă solicită, nu mă chinuie, poate mă preocupă în anumite momente mai mult decât alte lucruri dintre cele care trebuie să le fac sau să le rezist.

Nu cred în ideea artistului aerian, care dacă trăieşte în sfera artistică este rupt de lume! Viaţa obligă artistul, idiferent de sorgintea sa artistică, să fie, de fapt, un angajat în slujba umanităţii! Când scrii, scrii pentru oameni. Nu te poţi abstrage realităţii înconjurătoare! Nu poţi fugi de lume! Când scrii faci un act responsabil, devii dator celor din jur, dai oamenilor ceva ce crezi tu că aceştia au nevoie. E un act de risipire responsabilă, nu de împrăştiere!

De fapt ideea aceasta de responsabilitate este cea care ar trebui să domine acţiunile artistului , la modul general... Nu scriu pentru că nu am ce face altceva mai bun, ci scriu pentru că am senzaţia unei împliniri. Unii sunt de acord cu atitudinea asta a mea, alţii nu sunt, dar e normal să fie aşa. Dacă iei lucrurile firesc, lucrurile decurg firesc, dacă eşti capabil să întreţii un dialog, este normal , la un moment dat, ca cineva să-ţi răspundă. E un principiu atât de normal, că nu se poate să fie un altul asemenea lui!

Iar faptul că acel domn pe care îl citai considera că poezia pentru el este un lucru indispensabil, nu este de mirare. Toţi avem nevoie de poezie, tuturor ne plac atitudinile, cuvintele şi ideile frumoase, chiar şi celui mai brusc şi mai abrupt dintre oameni.

Cu toate acestea, poate voi contraria prin ce voi spune acum, nu consider că poezia este pentru mine o dimensiune fundamentală. Pentru mine este o formă de a mă exprima. Nu mă sperie, nu mă domină. Ştiu că am deja un public al meu, pe care-l respect, respectându-mă pe mine, în primul rând. Cam aşa...

 

Lia Neamț :Fiecare îşi găseşte refugiul în ce este dispus să perceapă, ca refugiu. Un refugiu în lumea poeziei, bine implementat asemeni unei citadele, poate  reprezenta susţinerea spirituală şi morală necesară menţinerii verticalităţii intelectuale ?

Drăgan Dan Marius Nu cred că poezia poate fi comparată cu o citatdelă. Şi nici refugiul nu este o fugă din lume.. Şi, după cum se poate observa, nu este deloc aşa!În schimb poezia poate să te susţină, deoarece este una dintre formele extrem de rafinate ale exprimării scrise şi te simţi foarte bine atunci când simţi că ai scris un poem frumos.

Pe urmă mai e o problemă, verticalitatea intelectuală nu e condiţionată de exprimarea  poetică. Am cunoscut poeţi buni, care erau buni în scris, dar erau lichele în viaţa de zi cu zi. Ce să faci în atari situaţii? Recunoşti că sunt buni – pentru că evidenţa este evidenţă – dar te fereşti să-i frecventezi...

În ceea ce mă priveşte, cred că e frumos să fii vertical intelectual şi artistic, însă, pe de altă parte, e bine să-ţi mai vezi de lumea ta, de treaba ta, de problemele tale, de chinurile tale...

Viaţa e tot mai complicată, ritmul vieţii este tot mai intens, prin urmare, la un moment dat tot ajungi să te retragi.

Vezi, arta, cultura, sunt ceva public şi social... În schimb procesul de creaţie face parte din categoriile cele mai intime ale existenţei tale. E ca şi cum ai face dragoste cu întreg universul sau ai ţine de mânuţă copilul tău nou-născut. Alchimia aceasta este cea care fascinează lumea!... Creuzetul acela în care se amestecă substanţele!...

Dar toate lucrurile, în fond, sunt normale... Chiar dacă normalitatea asta este uneori excepţională!... Pentru că, de fapt, este!

Lia Neamț :Pe lângă faptul că omul Dragan Dan Marius  este  un trubadur al cuvantului el este -  în sensul cel mai frumos al cuvântului - un OM. Peste tot are mulţi prieteni. Prietenia e un lucru greu de păstrat, zic eu, mai ales în zilele de astăzi." Cine sunt prietenii tai de suflet?

Drăgan Dan Marius Ei, aici e ceva greu de spus! Prieteniile nu se nasc din vorbe , ci din fapte! Nu se nasc din declaraţii, ci din atitudini! Uneori ajungi să te şi miri de cine îţi este prieten şi cine nu îţi este! Nu vreau să enumăr o listă de nume! Prietenii mei ştiu că îmi sunt prieteni, după cum şi ei ştiu că sunt alături de ei . Dacă aş pronunţa nişte nume, precis aş uita pe cineva iar atunci aş greşi...

Familia este familie şi asta nu se numără în cazul de faţă!

Sută la sută, absolut necondiţionat, cel mai sigur prieten din viaţa mea este câinele meu, care e o căţeluşă. O cheamă Tasha.

Lia Neamț: Prietenul tau poetul Sorin Poclitaru spunea „Cred că e nevoie de tupeu, de talent, de muncă, de simț al penibilului, de ceva care este sau nu în tine când te naști, și de perseverență de catâr. Nu de alta dar e plină lumea de oameni care s-au născut talente și au murit speranțe.” Tu de ce crezi ca e nevoie de a scrie poezie de calitate?

Drăgan Dan Marius Sorin Poclitaru este un mare talent, însoţit de un teribil bun simţ şi de multă cultură! Nu va trece multă vreme şi lumea îl va percepe ca pe un mare poet! Şi merită asta!

Cred că pentru a scrie poezie, ai nevoie, în primul rând de un dar de la Dumnezeu! Dacă nu vine de acolo energia fundamentală, atunci, cum zice ardeleanul, e mare bai!

Dar mai e nevoie de cunoaştere, de oarece cultură – nu de alta, dar ca sa nu te pierzi prin tot felul de hăţişuri şi să te încurci prin ostreţe – de dorinţă de comunicare şi de responsabilitate... Altfel, la un moment dat, ajungi de mori speranţă (mai tânără sau mai în vârstă).

 Lia Neamț :Toți știm că suntem săraci fără iubire! Se pare că în societatea de astăzi, iubirea în toate formele ei nu-şi mai găseşte locul. De ce oare? Ce primează?

Drăgan Dan Marius Nu cred lucrul acesta! Lumea se iubeşte exact ca şi altă dată şi se va iubi şi de acum înainte, până se va termina lumea.

Ceea ce trăim noi acum e un fel de teribilism mediatic! Avem de a face cu experimente de comunicare. Întotdeauna au fost mode care au venit şi au plecat. Atâta timp cât oamenii se sărută, fac dragoste, se căsătoresc şi fac copii împreună nu este nici un pericol că s-ar termina iubirea pe faţa pământului. E o teză greşită. Lumea nu se termină cu generaţia mai în vârstă, nu începe cu generaţia care este tânără la un moment dat, după cum nici nu începe şi se sfârşeşte cu generaţia de vârstă matură la un moment dat!!!

Întotdeauna au fost oameni mai înclinaţi spre materialism, în timp ce alţii au fost idealişti, unii au fost mai romantici, alţii au fost mai fruşti! Şi? Lumea e aceeaşi, deşi se schimbă! Evoluează!

Faptul că lumea se schimbă nu e un motiv de alarmă! Important este să-i înţelegi, cât de cât, sensul schimbării, asta nu de altceva, dar să nu ajungi să o iei chiar razna!

Acum noi trăim o criză. Corect. Dar au mai fost crize, la fel de grele ca şi cea de acum, pentru vremurile acelea. După ce au trecut lumea nu a mai vrut să-şi aducă aminte de ele!

Ce primează? Cred că pe primul plan suntem noi oamenii. Că , uneori, cei care conduc lumea asta a noastră cred că sunt alte priorităţi, asta e şi problema lor, dar şi a noastră, pentru că aici e o relaţie biunivocă. Ne este ciudă că ne conduc lichele, dar alegem lichele ca să ne conducă! Dacă mergem în zona iubirii, cine acceptă să spună „minte-mă, dar minte-mă frumos”, este clar că se îndreaptă către dezastru!

Ce primează? Categoric, elaborarea legendei personale! Pentru unii aceasta înseamnă să aibă mulţi bani, pentru alţii să aibă putere, iar pentru alţii să iubească multe femei (respectiv bărbaţi). Nu sunt de condamnat nici unii şi nici ceilalţi!

Cred că primează adevărul personal, care duce la împlinirea personală! Numai că cei mai mulţi ajung să regrete, la un moment dat. Acela este un loc de unde nu mai ai întoarcere, ci este doar un loc în care ajungi să conştientizezi inutilitatea. Acesta e momentul în care lucrurile devin grave pentru individ, iar de starea asta nu există instanţă pe lume care să-l absolve! Îşi duce omul crucea şi doarme aşa cum şi-a aşternut, Niciodată nu poţi fugi de tine însuţi!

 

Lia Neamț :La noi, mai mult ca în alte ţări, există în aceste timpuri, o nepasare fata de tot ce inseamna cultura, care in cele din urma are consecinţe asupra noastră. Un popor fără cultură e un popor sărac. Totul vine din spirit, nu vine din trup. În orice întreprinzi în viaţa asta, că eşti scriitor, muzician, miner, artist, pictor sau orice altă meserie ai avea, totul vine din suflet. Dacă nu pui suflet în tot ceea ce faci, nu reuşeşti să faci mai nimic. E lupta asta aprigă împotriva valorii. E o lipsă a societăţii ca întreg sau a conducătorilor ei? Unde e problema?  Esti atent  vis-à-vis de ce se întâmplă în România şi cu România? La ce se întâmplă în politica românească?

Drăgan Dan Marius Nu e o luptă împotriva valorii! Cel puţin eu nu o percep aşa. Mai repede cred că este vorba de o criză a valorii ( cu V mare!) datorată faptului că este nevoie ca ea să se redefinească.

În “89 lumea pe care o ştiam s-a dat peste cap. Chiar dacă nu ne place, în perioade din acestea criteriile de evaluare se amestecă, ajung să fie negate, apar noi criterii de apreciere... În Revoluţia franceză s-a ajuns până acolo unde a fost negată religia şi a fost schimbat calendarul! Iar societatea a fost dată peste cap.

Cred că lucrurile vor trece şi apele , acum încă tulburi, vor ajunge să se liniştească. Nu mă sperie şi nu mă îngrijorează asta.

Spui de ce se întâmplă cu România? Nu cred că se întâmplă ceva rău, la modul fundamental. Spun că aici, acum se construiesc modele civilizaţionale noi. Unele reuşesc, altele nu, dar se va vedea cu timpul că şocul nu va fi aici! Şocul civilizaţional va fi în Occident.

Civilizaţiile încep cu faza de barbarie (atunci când o idee nu este valabilă decât atunci când are o finalitate practică) – America e în faza de barbarie – ajung în faza de civilizaţie (atunci când este capabilă să creeze modele civilizaţionale noi) – Europa de Est este în faza asta – şi ajung în faza de decadenţă (atunci când contemplă sistemele complicate civilizaţionale pe care le-a creat) – cazul Occidentului!... Prin urmare nu mă sperie nici ideea de creuzet şi nici cea de experiment. La final noi vom fi cei care vom fi cei vaccinaţi! Istoria nu se numără în câţiva ani, iar dacă vom trăi doar în trecut, nu vom proiecta corect viitorul.

Iar cu politicienii se întâmplă tot ceva asemănător. Reprezintă lumea, ideile care guvernează această lume (sau confuzia acestor idei!). Vor trebui să evolueze sau vor dispărea! Ţara asta face parte, ne place sau nu, dintr-un sistem european. Trebuie să îl înţelegem cum funcţionează şi să ne adaptăm.

 

Lia Neamț :Spune-ne cate ceva despre cartile pe care le lansezi..De ce” Calea Robilor”?

Calea Robilor este o altă denumire a Căii Lactee! În Evul Mediu cei care fugeau din robia tătară, ca să nu se piardă în imensitatea stepei se ghidau ziua după soare iar noaptea după Calea Robilor, care arăta drumul spre Vest! Adică spre o posibilă libertate. Era drumul speranţei.

De fapt cam aceasta ar fi ideea acestui volum de versuri! Poate ce spun acum va fi interpretat, dar eu îmi gândesc volumele de versuri ca pe o lucrare de ansamblu şi nu ca pe o aglomerare de poezii scrise într-o anumită perioadă temporală, dictată de o anume cronologie... Ele au un ritm aparte şi transmit, în final, un gen de mesaj... Eu acum nu sper decât ca acest mesaj să fie interpretat corect. Pentru mine deja este prea târziu. Acele cuvinte pe care le-am scris, sunt scrise şi nu le mai pot întoarce.

Cealaltă carte, Regina Elisabeta, este o variantă rescrisă a unui roman pe care l-am publicat în 1996.

Aici sunt multe de spus. Eram nemulţumit de felul în care a apărut. Să spunem că în primul rând e vorba de condiţiile tehnice. Într-un fel scanau scanerele pe vremea aceea, altfel azi, erau pe vremea aceea seturi de litere pe calculator care nu aveau diacritice româneşti şi tot asa!... Prin urmare erau tot felul de limitări exterioare mie. Dar pe urma s-a mai întâmplat ceva! Am constatat că m-am schimbat şi lucruri pe care atunci le vedeam într-un fel, azi le percep mult mai nuanţat. Şi cum îmi place mult acest copil al sufletului meu, am simţit nevoia să mă întorc la el. De aceea această carte arată ca nouă şi este, în fond, o carte nouă, care a cerut un efort real, consistent şi valabil!

Cartea aceasta mi-e foarte dragă, după cum îmi sunt dragi personajele ei! Şi, dacă putem defini criza ca fiind momentul în care nu mai poţi fugi de tine însuţi şi trebuie să faci ceva, atunci cartea aste este o carte care vorbeşte despre asemenea crize care se află în noi, dar şi în jurul nostru.

E un roman drag inimii mele.

Lia Neamț :René Descartes spunea: ,,Niciodată nu e bine să regreţi lucrurile pe care nu le mai poţi reface". Ce regreţi că nu ai făcut?

Drăgan Dan Marius Sunt un om foarte fericit! Niciodată până acum nu am ajuns în situaţia în care să ajung să regret un lucru pe care l-am făcut... sau nu l-am făcut în viaţă! Îmi doresc mult să mă ţină senzaţia asta!

Pe urmă sunt un om care nu mă exprim doar într-un domeniu de activitate. Eu sunt de fapt un economist, un contabil care a ajuns la nivelul de expert judiciar în domeniu, am un doctorat în economie în specialitatea de cibernetică şi statistică economică, am predat ani, destui,  de zile în universităţi mai multe ştiinţe economice, am lucrat şi prin Finanţe ani destui şi pe posturi complicate, şi grele... Ce să spun? Am luat lucrurile firesc şi în ordinea prorităţilor mele de atunci... Tot aşa vreau să acţionez şi acum... Am firma mea în care muncesc şi din care trăiesc...

Am în sertarul de la biroul meu formularele prin care am fost acceptat la un doctorat la Sorbona în civilizaţie... dar la asta mă mai gândesc. Mă mai gândesc, deoarece nu cred că mă va mai împlini ca om, mai mult decât sunt acum, la vârsta asta a mea, de care nu pot fugi. Am două fete mari, frumoase şi deştepte şi o soţie tânără care mă iubeşte şi o iubesc! Am părinţi sănătoşi!... Ce să-mi mai pot dori? Eu sunt , de fapt, un om foarte fericit! Am prieteni adevăraţi în jurul meu!... Dacă îmi doresc ceva este ca starea asta să ţină cât mai mult... Cât mai mult.

Nu regrte nimic din ceea ce am făcut sau nu am făcut până acum în această viaţă!

Lia Neamț :Tinerii de azi sunt influenţaţi de vedetele de televiziune, ducând lipsa unor modele de viaţă valoroase.  Un  gand pentru ei?

Drăgan Dan Marius Tinerii, de când e lumea şi pământul, au căutat modele în jurul lor! Este firesc! Nu e nimic nemaipomenit în asta! Dar oamenii nu sunt egali, decât în faţa lui Dumnezeu şi a anumitor legi care ne guvernează viaţa! Sigure pe lumea asta sunt Moartea şi Impozitele!

Ce să spun tinerei generaţii? Că e nevoie de discernământ! Dar, instinctiv, ei, tinerii, îşi aleg modele sănătoase! Pe de altă parte nici modelul de viaţă nu este valoros pentru că cineva spune că el ar reprezenta o valoare. Dacă vrei, aş putea spune că e plină lumea de picturi făcute de „academişti” de care nu mai ştie nimeni, în vreme ce indivizi care mureau de foame la vremea lor, au devenit nemuritori!

Cum e mai bine să procedezi? Cine să fie în stare să predea lecţia asta? Oare?

Cred că ar fi bine să citească, să înveţe să trăiască, să creadă în ei şi să se iubească firesc, normal şi statornic. Să-şi construiască viitorul într-un mod în care să se simtă împliniţi din punct de vedere uman. Orice compromis se plăteşte, mai repede sau mai târziu. Asta ar trebui înţeles.

Majestatea Sa, regele Mihai, spunea anul trecut că România este ţara pe care am împrumutat-o de la nepoţii noştri! Avea mare dreptate! Iar lucrul acesta trebuie să îl înţelegem cu toţii şi cei tineri, şi cei mai puţin tineri!

Lia Neamț:Multumesc ! cu harul pe care îl ai ne faci viața mai frumoasă.!!(Lia Neamț)

Dan Marius Dragan (n. 16 iulie 1963, Cluj Napoca). Prozator, poet. Facultatea de Ştiinţe Economice Cluj-Napoca (1987).

Expert contabil judiciar, doctor in Cibernetica si Statistica economica, autor a 11 volume - romane si versuri

Volume: Regina Elisabeta, roman, 1996; Aur, roman, 1998; 2004; Heraldice, versuri, 1999; Măreţia nisipului, versuri, 2002; Cărările gloriei, versuri, 2003; Aur, roman (ediţia a doua revăzută şi adăugită), 2004; Dracul, roman (volumul I - Vremuri tulburi), 2004. Inclus în antologiile: Poezia părinţilor noştri, 2002; Pulbere stelară, 2002; Miresme de orgă, 2004; Confesiunile fazanului Rudolf, 2005.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.(www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro)

Sursa:

 http://www.cluj-am.ro/caleidoscop/portret-de-poet-dan-marius-dragan.html