Vasile Șeicaru: Dacă aș cânta ce e la modă acum, m-ar goni lumea de pe scenă…

Rep:  Ştim că dvs aţi absolvit un liceu, dar şi o facultate de sport. De ce nu aţi vrut să continuaţi pe acestă specializare? Cu ce v-a atras muzica mai mult? De ce muzica și nu sportul?
Vasile Șeicaru:  Eu am vrut, dar a venit muzica peste mine! În ’78 am fost cooptat în Cenaclul Flacăra, am făcut și munca mea de profesor de educație fizică, dar și pe cea de cântăreț de folk! De fapt ambele n-au fost munci, au fost mari pasiuni! Un timp le-am făcut pe amândouă, în paralel, apoi când a început să vină lumea în jurul terenului meu de sport de la Școala 22 din Galați, să-l vada pe cântareț de fapt, nu pe profesor (pentru că apărusem deja la televizor cu “Aruncarea în valuri”), am renunțat la catedră și am ales scena!  Eu trebuia să fiu profesor, sau antrenor de înot, dar se pare că muzica m-a ales definitiv pe mine!
Rep:  E mai uşor acum să te faci remarcat în muzică decât atunci când v-aţi început dvs. cariera?
V.S:  Nu știu dacă e mai ușor sau mai greu, că pe vremea aceea nu se gândea așa, cum e mai ușor sau mai greu. Era vorba de pasiune. Ea venea peste tine, ea te alegea. De multe ori nici nu te gândeai să primești bani pentru ceea ce făceai din pasiune. Acum un cântec trăiește un sezon, după care lumea îl uită…eu, noi, cântăm și acum, și după 30 de ani, unele dintre cântecele noastre, au rămas nemuritoare! Și asta nu pentru că vrem noi, ci pentru că lumea vrea, lumea le cere ! Explică-ți tu, oare de ce ?

“Tineretul era mai puțin frivol, mai puțin superficial, citea mult, fără să-l oblige cineva”

Rep: Are vreo importanță genul muzical abordat în rapiditatea ascensiunii pe scara celebrității? De ce aţi ales folkul şi nu muzica din tinerețea dvs, cum ar fi Beatles, de exemplu?
V.S: Tu îți alegi un gen de muzică, după cât de mult îți place, și-ti răpește fără să-ți dai seama, tot timpul! Cum să aleg folkul atunci, că nu era! Eu am cântat Beatles la început, am fost hippie în felul meu, am trăit intens copilăria și prima parte a tinereții! Aveam o trupă de rock, și cântam la seri de dans, la studenți, la cei mai mari ca mine ! Folkul a venit mai târziu, când a apărut în România ca o modă, cântecele folk au cuprins tineretul de atunci, tineret care era mai puțin frivol, mai puțin superficial, citea mult, fără să-l oblige cineva, era mai educat, îi plăcea să învete…”carte”, băieții cucereau fetele, fetele se lăsau seduse, cucerite…existau povești frumoase între adolescenți, iubirea există în inima și în suflet, fetele nu căutau avantaje materiale de la băieți, și nici nu se cuplau cu bărbați în vârstă numai pentru averile lor. Ar fi multe de spus, da’ nu de asta am început discuția asta cu voi…nu e timp!

Rep: Când eraţi de vârsta noastră, 10-12 ani, participaţi la concursuri? Ce ne puteţi spune despre începutul carierei dvs.? Care este cea mai frumoasă întâmplare, care vă vine imediat în minte, când vă gîndiți la începuturile carierei?

V.S:  Cariera mea a început pe la 17 ani. Pe la 14 ani, ne urcam pe un morman de lemne, ne închipuiam că suntem pe scenă, nu știam mare lucru la chitară…aveam un grup de copii la fel ca mine cu care încercam să cantam, da’ nu semanau a cântece, erau doar încercări timide ale unor melodii din repertoriile unor cântăreți la mare modă pe atunci: Elvis Presley, Salvatore Adamo, Johnny Hollydey, Beatles, Rolling Stones…

“Lui Păunescu îi datorez ce sunt azi în folk…”

Rep:  Dacă nu ar fi existat Adrian Păunescu sau dacă nu ați fi avut șansa de a fi descoperit de el, aţi mai fi fost astăzi cântăreţul de folk Vasile Şeicaru?

V.S: Eu eram solistul vocal al formației “Cristal” din Galați, când m-a descoperit Păunescu! Cântam, vara, la Costinești, aveam spectacole prin țară, cântam în paralel folk la Casa Studenților din Galați, cu sala plină, fără bilete la intrare, fără să primesc nici un ban! Păunescu m-a ascultat prima dată în ’78, i-a plăcut, mi-a propus să fiu membru al Cenaclului Flacăra! Am acceptat, și peste un an, doi, eram…Șeicaru în România, cunoscut de toata lumea! Lui Adrian Păunescu îi datorez ceea ce reprezint azi în folk!

Rep: Aș vrea să ne amintim de Cenaclul Flacăra care era o mișcare foarte puternică atunci, fapt pentru care am vrea să vă întrebăm, ce impact credeţi că ar avea acum cenaclul?
V.S: Acum ? Absolut nici unul! Cenaclul Flacara a fost doar pentru vremea aceea, pentru anii aceia! Alții pot avea bineînțeles, alte păreri. A fost o manifestare de cultură, a dat impresia tinerilor că sunt liberi…fie doar și pentru 8-10 ore cât dura un spectacol! Acum, e mai la îndemână și mai ușor pentru unii să vorbească urât despre acel Cenaclu! Atunci, ei bine, atunci ar fi făcut orice să obțină un autograf de la noi! Atunci ar fi dat și de trei ori prețul, pentru a obține un bilet la spectacol ! ….lumea uită, și ce-i mai urât, e faptul că unii vor să vadă numai răul…chiar el nu există, chiar dacă-l inventează!

Rep:  Am citit de site-ul dvs. că vă plac cântăreţii de muzică actuali cum ar fi Taylor Swift, Katy Perry sau Mandinga. Ce vă atrage la muzica lor? E o diferență destul de mare între ce cântați dvs și ce cântă ei…

V.S: Am spus doar ca îmi plac! Eu știu tot ce este la modă la ora aceasta! Nu mă găndesc să cânt vreodată ce e la modă acum, că m-ar goni lumea de pe scenă ! Eu cânt muzica mea, care place și tinerilor (unora, nu tuturor), așa ar trebui să facă toți cei de vârsta mea! Sa-și cânte muzica lor, nu să caute să fie la moda cu orice preț, ca pot deveni hilari, comici, caraghioși, dacă vrei să pari ce nu mai poți fi! Eu sunt unul din acei cântăreți care mai am succes cu muzica mea, și la tineri și la vârstnici… ba chiar și la unii copii (după cum ați vazut și voi cu ochii voștri, la Botoșani). Eu nu caut să semăn cu nimeni, și dacă aș face-o lumea ar cauta, și sigur ar vedea  diferențele, și n-ar fi în regulă să vreau să plac tuturor, trebuie doar s-o fac cu credință atâta timp cât simt că publicul mă vrea ! La mine lumea cântă de la început până la sfârșit! Oare asta nu spune ceva ?…

Rep: Am citit că aţi compus muzică şi pentru alţi solişti care nu cântă muzică folk. Care este diferenţa dintre a compune folk şi a compune pe alt gen muzical? Nu v-a fost greu? Unde e mai dificil să vă exprimați?

V.S: Muzica e bună sau rea ! Ea poate fi cântată bine sau prost ! De aceea când sunt întrebat de părinții celor care-și vor copiii neapărat artiști, spun adevărul ! Dacă nu-mi spun nimic, nu-i încurajez, le spun să-i îndrume spre altceva! Nu toată lumea poate cânta, trebuie talent, pasiune și apoi muncă! Degeaba muncești și vrei… nu ajunge ! Eu pot să compun, pot să cânt, să-mi scriu singur versurile! Nu mă întreba cum, că nu știu, nu știu să explic ! Sunt lucruri pe care numai Dumnezeu le știe! Din fericire pentru mine eu văd și știu asta!
Rep: Care sunt cele mai dragi  realizări ale dvs ca artst până acum?
V.S: Cele 10 albume scrise până acum! Toate, le iubesc pe toate! Astea sunt realizările mele…”ca artist”, cum spui tu!

10. Aveţi o piesă de suflet fie că e din repertoriul dvs, fie că aparține altcuiva? Și de ce vă place?

V.S: Nu pot să-ți spun că aș avea una sau mai multe! Îți amintesc doar câteva la întâmplare, cele din repertoriul meu: “Antiprimăvara”, “La adio”, “Aruncarea în valuri”, “Actorul”, “Dragostea, destin străvechi”, “Tango retoric”, “Îmbrățișarea mării”, “Viața-i viața, banu-i ban”, “Din prea mult sau prea puțin”, “În orașul cu floare de tei”….sunt multe!
11.  În final, pentru că ne-ați făcut curioase la Botoșani, când ați venit  pentru un recital la Festivalul Seri Melancolice Eminesciene, chiar vrem să știm, de ce purtaţi plete?

V.S:  Pentru că la mine pletele întra în modul de viață, de a trăi,  fără să țin cont de mode sau de părerea…”stiliștilor”! Nu m-am tuns niciodată (cu excepția perioadei școlare primare, și cea a armatei), apoi doar l-am scurtat din când în când, dar nu mult ! Și apoi, știti și voi deja…”nu contează cât de lung am părul/important e cât, și cum gândesc”…, și mai țineți minte de la mine : Hitler, a avut părul scurt!

Autor: Daria Ichim și Ioana Frăsinescu

Sursa:

http://www.topromanesc.ro/vasile-seicaru-daca-as-canta-ce-e-la-moda-acum-m-ar-goni-lumea-de-pe-scena/