La multi ani sanatosi , Dinu Sararu !

Dinu Sararu – foto: revistamuzicala.radioromaniacultural.ro

Dinu Săraru (n. 30 ianuarie 1932, comuna Slătioara, județul Vâlcea) este un director de teatru, dramaturg, eseist, publicist, romancier și scriitor român. Se situează printre cei mai renumiți publiciști, dramaturgi și romancieri contemporani. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe 30 ianuarie 1932, județul Vâlcea, fiu al învățătorului Costică Săraru și al Corneliei Săraru, din comuna Slătioara, la 8 km de orașulHorezu. Este tatăl ziaristei, redactor radio și TV, Ruxandra Săraru.

A fost directorul Teatrului Mic și Teatrului foarte Mic din București între anii 1977 și 1990. A făcut parte din C.C. al P.C.R. Mult timp este marginalizat de noile autorități rezultate după 1989. Însă președintele Ion Iliescu, ca urmare a sprijinului deschis acordat de Dinu Săraru în timpul campaniei electorale, în anul 2001 îl numește directorul Teatrului Național din București.^{[necesită citare]}

Și-a dat demisia din aceasta funcție în anul 2004, odată cu Ministrul Culturii și Cultelor Răzvan Theodorescu, iar presa a speculat că a făcut acest gest înainte să fie demis de noul președinte, Traian Băsescu.^{[necesită citare]}

Romanele sale pe teme țărănești "Niște țărani", "Dragostea și revoluția" și "Clipa", care i-au adus faima înainte de 1989, au fost puternic contestate de criticii literari după 1990, pentru adeziunea implicită la stilul romanului socialist, pe tema colectivizării. După cum se știe colectivizarea s-a realizat cu liberul consimțământ forțat și cu marele ajutor dat de Securitate. Romanul său Clipa a fost ecranizat în regia luiGheorghe Vitanidis.

Controverse[modificare | modificare sursă]

În raportul Tismăneanu, prezentat în fața Parlamentului în 2007 a fost inclus în categoria Exponenți ai protocronismului alături de Paul Anghel, Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Doru Popovici, Dan Zamfirescu, Ilie Bădescu, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Ion Dodu Bălan, Adrian Păunescu, Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată, Artur Silvestri, Ilie Purcaru.

A fost unul din acționarii principali la Băncii Religiilor, iar falimentul acesteia l-a implicat într-un scandal financiar de proporții.

Filmul "Ticăloșii"[modificare | modificare sursă]

În prezent, după romanul său Ciocoii noi cu bodyguard, regizorul Șerban Marinescu a realizat un film de lung metraj.

Carieră[modificare | modificare sursă]

• anii 1950-1960 - Redactor la "Radiodifuziunea Română"
• anii 1960-1963 - Secretar general de redacție la Revista Secolul 20
• anii 1963-1964 - Jurnalist, la ziarul "Scânteia Tineretului"
• anii 1964-1968 - Secretar general de redacție la revista Luceafărul
• anii 1968-1969 - Șef al "Publicațiilor Televiziunii Române"
• anii 1969-1977 - Redactor-șef adjunct si apoi redactor șef al "Redacției Culturale a TVR"
• anii 1977-1990 - Director al "Teatrului Mic" și "Teatrului foarte Mic"
• 2001-2004 - Director al "Teatrului Național "Ion Luca Caragiale" din București

Operă[modificare | modificare sursă]

• 1966 - "Teatrul românesc și interpreții contemporani;"
• 1973 - "Al treilea gong" (piesă de teatru);
• 1974 - romanul "Niște țărani", (debut în proză), Editura Eminescu, București;
• 1976 - "Clipa", roman, Editura Eminescu;
• 1981 - 1986 - "Dragostea și Revoluția",
  • volumul I "Toamna roșie",
  • volumul II "Cei care plătesc cu viața",
  • volumul III "Speranța";
• 1987 - "Adevăruri de toată ziua", roman, Editura Eminescu
• 1992 - "Un fluture alb cu sânge pe aripi"
• 1993 - "Iarba vântului",
• 1996 - "Trilogia țărănească" (triptic de romane), Editura Rao Contemporan
• 1997 - "Crima pentru pământ" (piesă de teatru)
• 2004 - "Ciocoii noi cu bodyguard", Editura Rao
• 2005 - "Generalul Revoluției cu piciorul în ghips" - Dialog cu generalul Victor Atanasie Stănculescu, volum de interviuri, Ed. Rao
• 2013 - "Ultimul țăran din Slătioară", Editura Adevărul Holding^[1]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

• Premiul Academiei Române pentru romanul "Niște țărani"
• Premiul pentru scenariul cinematografic "Clipa"
• Premiul "Mihai Eminescu" pentru "Iarba vântului"
• Premiul "Liviu Rebreanu" pentru "Crima pentru pământ"
• 
  

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dinu_S%C4%83raru