Meandre
Mă doare-n suflet să îţi spun
că ai dreptate, Veronica,
însă privind al meu cătun
mă-ngreunează teama, frica.
Nu moştenim acest pământ
decât poate un cot sau doi
dar şi pe-aceia... dedesubt,
în aur poleiţi sau goi.
În traiul nostru de uzanţe,
ce nasc un mare amalgam
putem găsi nişte speranţe
spre care-n grabă alergăm.
Măcar, umili sau plini de lauri,
să trecem demni (eu asa spun),
chiar de în stoluri, nişte grauri
vor stăpâni peste cătun.
Mă doare-n suflet, Veronica,
dreptate să îţi dau acum,
dar 'mi amintesc şi de bunica
ce m-a 'nvăţat să merg pe drum.
Pe drumul cu meandre al vieţii,
care de care mai ostilă,
încă din anii tinereţii
şi până la ultima filă.
Cu piedici mii şi compromisuri
cătăm în noapte şi în zi
ale vieţii seci răspunsuri
ce nu sunt tocmai... poezii.
Ajunşi în pragul înserării hâde
ne amintim de-un... rămas bun
şi-o lacrimă durut ne cade
pe-o uliţă-n pustiu cătun.
Eugen Emeric Chvala
6.08.2016
Galati
decât poate un cot sau doi
dar şi pe-aceia... dedesubt,
în aur poleiţi sau goi.
În traiul nostru de uzanţe,
ce nasc un mare amalgam
putem găsi nişte speranţe
spre care-n grabă alergăm.
Măcar, umili sau plini de lauri,
să trecem demni (eu asa spun),
chiar de în stoluri, nişte grauri
vor stăpâni peste cătun.
Mă doare-n suflet, Veronica,
dreptate să îţi dau acum,
dar 'mi amintesc şi de bunica
ce m-a 'nvăţat să merg pe drum.
Pe drumul cu meandre al vieţii,
care de care mai ostilă,
încă din anii tinereţii
şi până la ultima filă.
Cu piedici mii şi compromisuri
cătăm în noapte şi în zi
ale vieţii seci răspunsuri
ce nu sunt tocmai... poezii.
Ajunşi în pragul înserării hâde
ne amintim de-un... rămas bun
şi-o lacrimă durut ne cade
pe-o uliţă-n pustiu cătun.
Eugen Emeric Chvala
6.08.2016
Galati
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu