"Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi. Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele, de nu şi capriciile, luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile, doleanţele şi solicitările celorlalţi. Ceilalţi! Ei ne apar undeva, departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă. Ni se pare de fapt, că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi, iar noi faţă de nimeni, niciodată. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun şi îndreptăţit, numai noi avem întotdeauna dreptate." - Nicolae Steinhardt
Smochin neroditor
Iartă-mi, Doamne iar, zbuciumul ce-apasă
Când îmi plec genunchii frânţi în rugăciune,
Sunt prin focul vieţii candelă nearsă
Port în trup de ceară, suflet în ruine.
Când îmi plec genunchii frânţi în rugăciune,
Sunt prin focul vieţii candelă nearsă
Port în trup de ceară, suflet în ruine.
Mă topesc orgolii, patimi şi ispite,
Fug prin întuneric negăsind Lumina,
Prinse-ntr-un năvod gânduri înnegrite
Sapă-adânc şi aspru,’mi frânge rădăcina.
Fug prin întuneric negăsind Lumina,
Prinse-ntr-un năvod gânduri înnegrite
Sapă-adânc şi aspru,’mi frânge rădăcina.
Cu fuioare groase de-ndoieli şi umbre
Stau legate ramuri cu speranţe-n Tine,
Caută îndurare prin vârtejuri sumbre
Şi cerşesc lumina flăcării divine.
Stau legate ramuri cu speranţe-n Tine,
Caută îndurare prin vârtejuri sumbre
Şi cerşesc lumina flăcării divine.
Lasă-mi doar un petec azuriu pe cer,
Fă ca eu smochinul azi neroditor,
La fereastra lumii, preaplecat, stingher,
Să renasc prin harul Tău vindecător.
Fă ca eu smochinul azi neroditor,
La fereastra lumii, preaplecat, stingher,
Să renasc prin harul Tău vindecător.
Ploaie de lumină peste crengi revarsă
Despletite ramuri vor înmuguri
Sufletu-n genunchi, lacrimile-şi varsă
Şi-n grădina Ta, iar voi înflori.
Despletite ramuri vor înmuguri
Sufletu-n genunchi, lacrimile-şi varsă
Şi-n grădina Ta, iar voi înflori.
Angelina Nădejde - versuri din volumul "
Sunt un alt anotimp"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu