.jpg)
Paul Ciprian Surugiu, s-a născut pe 23 august 1976, în inima Ardealului istoric, la Turda, în mediul natural şi simplu al unei familii cu principii sănătoase. De aici a plecat. Mersul său spre scena marelui spectacol a fost unul obiectiv, meticulos, perfecţionist.
Astăzi este despre el, despre Paul Surugiu – Fuego, un destin predestinat, o personalitate artistică impresionantă, o poveste de cântec care-şi întinde aripile în călătoria celor 25 de ani de carieră artistică, desfăşurată procesual, în etape succesive, marcată existenţial de dorinţele, aspiraţiile, determinarea şi credinţa mamei – Eugenia Surugiu, valorificată şi hrănită, în taina cunoaşterii, prin conştiinţa tatălui – Ion Surugiu, dar şi a acelora care i-au fost mentori. Și-a clădit în timp un renume, fiind un destin amplu ce-a zămislit, prin talentul primit, prin munca susţinută de determinare şi echilibru, o carieră solidă, durabilă, cu un profil unic, care-i conferă credibilitate, recunoaştere şi devotament din partea publicului. Consideră că este iubit pentru sinceritatea și pentru omenia sa, dar și pentru muzica simplă și șlăgăroasă. Joacă, face turnee, cântă, scoate piese noi, compune și mai are, dincolo de toate astea, timp liber să picteze și să ajute marii artiști ai României și tinerele talente.
Deşi şi-ar fi dorit să urmeze Teologia, Paul Surugiu, a absolvit Facultatea de Teatru din cadrul Universităţii Ecologice. A absolvit Liceul Dr. Ion Raţiu Turda; Şcoala Populară de Artă, secţia canto, Cluj-Napoca; Facultatea de Teatru – clasa profesor Adrian Piteşteanu; specializare – music hall, clasa profesor Marius Ţeicu; a urmat cursuri de canto cu George Grigoriu şi Petre Găluşanu, mentorii săi spirituali care l-au desluşit, l-au înţeles, au ştiut să-l lase să crească, fără să-l umbrească.
Și tot acum ne aducem aminte de câteva momente esențiale din cariera lui Fuego, de la debutul său pe scena festivalulului de la Mamaia, în 1993, sub ”aripa” compozitorului George Grigoriu, până la semnarea decretului, de către președintele Nicolae Timofti, prin care i se acorda titlul de “Artist al poporului Republicii Moldova” (chiar de ziua de naștere a interpretului, pe 23 august 2012), cea mai importantă distincţie din cariera sa.
A vrut întotdeauna ca publicul său să fie în prim-plan, căci, fără el, nu ar fi avut puterea şi voinţa de a ajunge până în acest prag. “Oamenii care te ascultă, care vin în sala de spectacol au aşteptări mari de la tine şi, tocmai de aceea, nu trebuie să abdici de la valorile tale şi să îi dezamăgeşti. Peste toate, nu mi-am dezamăgit niciodată admiratorii.”
Ziua de 23 august nu i-a fost niciodată dragă, nefiind un împătimit al acestor manifestari festive. În copilărie, în schimb, era fascinat de faptul că întregul oraș Turda, parte a leganului istoric din Transilvania, era ornat cu steaguri și pancarte, considerând pe-atunci că toate defilarile sunt organizate pentru a-l sărbători pe el.
“Imi aduc aminte cu drag ca in acea perioada dominata de joc si inocenta, asteptam cu nerabdare ziua mea. Si asta pentru ca intreaga familie era pregatita pentru a ma sarbatori. Bunicile mele se intalneau cu doua zile inainte pentru a face bunatati si a ma invata ulterior ca trebuie sa pretuiesc momentele copilariei.
Pe malul Arieşului, în Turda ce respira istoria frământata de vremi a Ardealului fără margini, am crescut gândindu-mă că muzica va pune luminii zăvor, că viaţa mea va fi închinată cântului. Perioada aceea a fost de o simplitate pură, şi-o rememorez cu obedienţa copilului adult, al cărui gând fuge către jocurile banale de atunci, către mustrările bunicii, desăvârşite toate de inocenţa sufletului, de candoarea cu care îmbrăţişam fiecare nouă descoperire”, spune artistul.
Iar dorința i s-a îndeplinit. Destinul său a fost și este închinat muzicii. De peste douăzeci de ani cântă pentru publicul său, pentru cei sensibili, romantici și pentru cei care mai cred că muzica este cea salvatoare într-o societatea zbuciumată de zgomot.
„Sunt un veșnic copil. Într-un fel sau altul nu-mi vine nici mie să cred că fac vârsta asta, pentru că, deși am trecut prin multe, am reușit să-mi păstrez tinerețea și aplombul pe care le aveam la 20 de ani. Sigur că sunt un om așezat, împlinit, ce caută în permanență să-și facă viața mai frumoasă. Vârsta este o cifră banală din buletin." (PAUL SURUGIU)
La mulți ani, artist al sufletului românesc!
Fan Club Fuego Romania
www.fanclubfuegoromania.net
#lamultianifuego #astaziesteziuata #paulsurugiufuego #fanclubfuegoromania #43
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu