ARMINDENI
FELICIA FELDIOREAN
În orice colţ de lume aş fi fost
Cu prieteni mulţi,dar mai ales cu nimeni
Eu m-am întors mereu cu-acelaşi rost
Să fiu acasă-n ziua de armindeni.
Când eram tânără,cât aşteptam
Şi cum spuneam la toţi şi pretutindeni
Că vor veni spre seară,cum doream
Băieţii c-o pereche de armindeni.
Şi când la poartă îi lăsau grăbiţi
Şi alergau spre alte porţi şi sate,
Ieşeam mereu cu ochii fericiţi
Şi miroseam pădurea-adusă-n rate.
Cu fiecare an ce se scurgea
Ca într-un joc ce n-are nici un nume
Pădurea,ca şi mine,se-ntrista,
Căci toţi armindenii plecau în lume.
Atât de mult mi-aş mai dori şi-acum
Să-mi umplu nările de primăvară,
Să-mi iasă toţi armindenii în drum
Şi să ne-aducă-acasă dinspre gară.
16/17 IUNIE 1992 – ARINI
O poezie absolut superba ❤️



.jpg)






















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu