La vioara mea
Când a sorţii crudă lovire
Inima-mi sfâşie fără cruţat
Şi al meu suflet, plin de zdrobire,
Făr’ de speranţei e închinat,
Ah, atunci tu, voce zeiască,
Unica limbă a lăuntrului meu,
Tu, iubită, scumpă vioară,
Vii de mă mângâi cu sunetul tău.
Ţie suferinţele mele,
Ţie durerile-mi mărturisesc
Şi-n surâsul corzilor tale
Aflu balsamul ce-l caut, ce-l doresc,
Iar când, după-o ceaţă de jale,
Se-nseninează în inima mea,
Cui să-i spun, atunci, că-s ferice?
Ah, numai ţie, consoţia mea!
Tu-n dureri îmi eşti mângâiere,
Tu-n ferice cu mine petreci;
Fii cu mine şi după moarte,
Fii dar cu mine până în veci!
CIPRIAN Porumbescu



.jpg)




















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu