Violetta Petre
Eu caut să mă vindec de tine ca de-un morb,
Ce imi inundă noaptea și ziua deopotrivă,
Când mă atingi adamic,sub piele te absorb,
Să imi plutești prin sânge,o arcă în derivă.
Cu toate ale tale salvate de stihii
Să mă supui docilă doar mângâierii tale,
Eu să-ți arăt pe unde aș vrea să mă învii,
Resuscitându-mi visul în spații siderale.
Abandonează-ți zborul,escală-ți sunt doar eu -
Morgană desfrânată,bacantă-ntre vestale.
Și va închide ochii de drag și Dumnezeu,
Când va-nflori sărutul pe trupurile goale.
Și cum să mă mai vindec,când ești în gând mereu,
Orbecăind prin mine,cu mâinile legate?
Am să te strig,iubite,doar pe numele meu -
O umbră violetă,ce-n lacrimă se zbate...
(Din vol.”Și florile miros a depărtare”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu