.jpg)
🗓
2 iulie 1926: S-a născut în localitatea Lisa, judeţul Făgăraş(ac.Brașov)scriitorul şi publicistul Octavian Paler; (m. 7 mai 2007, Bucuresti)...///
A fost fiul lui Alexandru Paler si al Anei (n. Şerban).
Venit în Bucuresti de la 11 ani, ca bursier al Liceului „Spiru Haret" (1937-1944). Datorita unor împrejurări de familie, urmează ultima clasa la Liceul „Radu Negru" din Făgăraș, susținând bacalaureatul la Sibiu în 1945.
Student, simultan, la Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept (1945-1949). Declina propunerea de a rămâne asistent la Catedra de estetica, recomandat de T. Vianu.
Din 1949, angajat la Radiodifuziune, unde ajunge corespondent special și apoi redactor-șef adjunct (1958) la redacția culturala. Corespondent Agerpres la Roma timp de 3 luni, in 1964. Director general al Televiziunii Romane (1965-1968), primul organizator al festivalului „Cerbul de aur". Mutat pe postul de director general adjunct la Radio, răspunzând de emisiunile muzical-culturale (1968-1970). Redactor-șef la Romania libera din 1970; demis în aug. 1983, din motive politice. Pensionat medical din același an. Desfășoară și o activitate politica, intre 1974 și 1979 fiind membru supleant al Partidului Comunist Roman.Este deputat de Vaslui din 1980 și pâna în 1985.
A debutat în 1958 în rev. Luceafărul cu poemul Ulciorul, urmat de o schița și un reportaj literar. Editorial, debutează târziu, în 1970, cu un voi. de poezii, Umbra cuvintelor, urmat de Drumuri prin memorie, memorialul unor călătorii în Egipt, Grecia (1972) și Italia (1974), ediție revăzută în 1999. Tot un jurnal de călătorie este Caminante (1980), urmarea unui itinerar mexican. Rodul fascinației miturilor antice este Mitologii subiective (1975),
PALER se vădește adeptul unei literaturi confesive sau parabolice, în care dezbaterea etica devine esențială. În ipostaza de prozator, publica romanele Viata pe un peron (1981) și Un om norocos (1984), ultimul provocând reacții contradictorii în presa vremii. Premiile Uniunii Scriitorilor (1972, 1980); Premiul Acad. (1978). Din 1990, director onorific al cotidianului Romania libera, la reconstrucția căruia contribuie decisiv. Devine un influent analist- lucid și polemic - al fenomenului socio-politic postrevoluționar.
Destinul literar al lui PALER sta sub semnul unui jurământ revocat. Un accident biografic in 1948, rememorat în textul târziu Cum am devenit sperjur, amâna momentul intrării în literatura. La 22 de ani, pregătindu-și ambițios un „debut furtunos" în trei genuri diferite (poezie, proza, eseu), își pierde manuscrisele într-o librărie. Nereușind să le reconstituie, după un an de efort gratuit, a jurat patetic sa renunțe la literatura. Abia după multi ani de maturizare va reuși să depășească acest „pretext romantic".
Asa se explica debutul sau ezitant - prin prisma vocației - cu o culegere de „definiții lirice". Umbra cuvintelor (1970) cuprinde poeme lapidare, aforistice, în acord cu termenul originar al definiției (gr. aplwrismos). Sunt definite metaforic fie stări de spirit sau afective (singurătatea, regretul tardiv, dragostea, dorul de casa, frica etc.) fie fenomene si elemente ale peisajului (toamna, zăpada, cerul, ploaia, ceata) sau, pur si simplu, concepte (misterul, absenta, introspecția, alter ego, unitatea contrariilor s.a.).
Stilul sentențios, frazarea riguroasă și rece maschează nostalgiile unui sentimental incurabil, evitând astfel registrul elegiac. Doar poemul final Scrisoare către fiul meu - un simili-testament arghezian -trădează structura romantica a poetului obsedat de origini. Scriitorul se îndreaptă apoi spre „frontiera" literaturii, publicând un memorial de călătorie despre Egipt si Grecia (1972), urmat de al doilea volum de Drumuri prin memorie, rezultatul călătoriei prin Italia (1974).
Prima călătorie în Egipt a intreprins-o la 30 de ani (in 1956, așadar), iar a doua, la 44 (recunoscuta ca „cifra misterioasa" in destinul sau). Cele trei evadări din perimetrul autohton sunt, cu adevarat, călătorii esențiale, prilejuindu-i memorialistului întâlnirea nemediata cu trei civilizații fundamentale. Ele corespund unei „slăbiciuni", mărturisite, pentru antichitate, datând din adolescenta; inclinație ce devine o permanenta in destinul scriitorului ipostaziat într-un călător artist. Cele doua volume nu cuprind jurnale propriu-zise de călătorie, însemnări datate de bloc-notes, ci doar rememorări subiective, „drumuri prin memorie", al căror sens imaginativ și confesiv predomina asupra sensului informativ.
Deși are „o natura retrograda, de sedentar" - cum tine sa remarce -, PALER se dovedește un călător tenace, înzestrat cu puterea parcurgerii unor spatii imense fără să acuze socul depășirii granițelor dintre civilizații, întrucât avea 30 de ani când întreprinde prima călătorie egipteana, putem spune ca personajul peregrin era format caracterologic și intelectual, fapt ce-i acorda deplina libertate de mișcare în plan spiritual. El își permite astfel sa confrunte peisajul interior (stimulat de reminiscențe livresti) cu priveliștea reala a teritoriului în care s-a aventurat. Pornește la drum, altfel spus, din postura inițiatului care cauta în peisaj confirmarea unor imagini interioare sau a impresiilor de lectura. Călătoria ca mod de a-si decanta noianul de nostalgii si obsesii corespunde structurii sale funciar romantice. Or, se știe ca, în genere, călătorul este temperamental un romantic. Una dintre obsesiile urmărite in arealul egiptean este desertul, pe care îl refuza rational, desi il atrage afectiv: „E un amestec de fascinatie si de perplexitate, de seducție și de panica. () O noapte petrecuta in desert, iată un drog pe care nu cutez sa-1 experimentez". Explicația acestei obsesii se afla în predispoziția structurala: „ca orice romantic, sufăr de nostalgia de a mă lăsa amăgit". Observând „ruptura" dintre timpul istoric si timpul mitologic in Egipt, călătorul fără scop se cufunda cu voluptate in imaginarul mitic redescoperit in sfincsi, piramide sau ruine. Trecut in Grecia, el nu pierde prilejul de a sanctiona voga demitizarilor, vazand in aceasta „o incapacitate de a intelege ca iluzia poate avea, uneori, mai multa grandoare decât realitatea, ca exista minciuni superbe si adevaruri terne". Convingerea sa este ca Troia sau Micene nu trebuie vizitate spre a le vedea, ci spre a visa pe marginea muririlor incrustate in ruine. De cele mai multe ori, călătorul artist se complace intr-un „vagabondaj impresionist", urmân-du-si starea sufleteasca ori cautând in realul istoric imagini din carti.
Mai acuzat livresc este memorialul de călătorie în Italia, în care impresiile apar rafinate, trecute printr-un des filtru cultural. Pentru călătorul initiat, de ex., Agrigento este patria lui Pirandello; popasul la Aci Trezza a fost determinat de amintirea operei lui G. Varga; la San Michele merge pe urmele lui Axei Munthe; Napoli e vazut prin raportare la Stendhal si Goethe. Cautand „sufletul" oraselor pe care le strabate, calatorul exceleaza in definitii lirice memorabile. Complementare Drumurilor prin memorie sunt Mitologiile subiective, din 1975, care trădează aceeasi fascinatie a spiritualitatii antice. Atras de tragicul destin al unor eroi mitologici, eseistul reinterpreteaza dezinvolt miturile Eladei, insistand pe situatiile dilematice Oedip si Sfinxul, Teseu, Ariadna si Labirintul, Ulise si Lotofagii etc.
Unghiul interpretarii deriva din filosofia existentiala si e totdeauna completat cu perspectiva morala. Viziunea originala, uneori socant-paradoxala, se întemeiază pe un eclatant spectacol al ideilor pus in valoare cu ajutorul unor inventii fictionale (monologuri ale eroilor, intervertirea planurilor temporale, inserturi confesive). Tot o calatorie, dar una savanta, „spre centrul labirintului", va fi Istoria subiectiva a autoportretului, cum se subintituleaza excursiunea prin artele plastice de mai tarziu, Un muzeu in labirint (1986). înaintând in timp, PALER se concentrează asupra unui erou de Renastere in Apararea lui Galilei (1978), un dialog pur platonician cu transparent model in Apararea lui Socrate sau Criton. Punand in cauza abjurarea lui Galileo Galilei, autorul imagineaza un dilematic dialog etic „despre prudenta si iubire". Conventia dialogurilor socratice este insa eludata prin transformarea eroului din acest „roman filosofic" (M. Iorgulescu) într-un agent al autodialogului, întrucât interlocutorul incitant al astronomului, lipsit de identitate, reprezinta un gen de voce a conștiinței. Invitat de aceasta intransigenta voce morala sa-si justifice abjurarea, Galilei pune semnul echivalentei intre frica de moarte si dragostea de viata. Amenințat de Inchizitie cu arderea pe rug, el avea de optat intre conditia de martir si cea de „om normal", umil si punând preț pe bucuriile vietii ordinare.
PALER este un stilist desăvârșit si un moralist incapabil de compromisuri, din familia lui E. Cioran, fara sa atinga nihilismul radical al acestuia. Stilul sau e nutrit deopotriva prin efervescenta ideilor trăite si patetismul lui V. Parvan cel fascinat de tragedia greaca.
Inima sa a încetat sa mai bata pe 7 mai 2007, la varsta de 81 de ani. A fost înmormântat, cu onoruri militare, in Cimitirul Sfânta Vineri.
Octavian Paler a reușit sa intre in inimile cititorilor si sa se facă plăcut prin simplitatea si realitatea temelor abordate in poeziile cat si in romanele lui. Stim cu toti ca atat romanele cat si poeziile sunt mai mereu pe placut oamenilor, mai ales ca sunt oameni carora le place sa citeasca foarte mult.
Scriitorul Octavian este faimos datorita volumelor de poezii in care relateaza experiente din viata omului de rand, dar si a romanelor ce au ca tema evenimentele traite in urma unor calatorii pe care acesta le face si ramane placut impresionat de frumusetea acelor locuri. A fost un om de succes si un scriitor renumit deoarece cartile sale sunt si astazi in casele cititorilor.
OPERA...
Umbra cuvintelor. Definitii lirice, Bucuresti, 1970;
Drumuri prin memorie. Egipt - Grecia, Bucuresti, 1972;
Drumuri prin memorie. Italia, Bucuresti, 1974;
Mitologii subiective, Bucuresti, 1975 (ed. II, 1976);
Apararea lui Galilei. Dialog despre prudenta si iubire, Bucuresti, 1978 (versiune noua, 1997);
Scrisori imaginare, Bucuresti, 1979 (ed. II, 1992; ed. III, 1998); Caminante, jurnal (si contrajurnal) mexican, Bucuresti, 1980; Viata pe un peron, roman, Bucuresti, 1981 (ed. II, 1991); Polemici cordiale, Bucuresti, 1983;
Un om norocos, roman, Bucuresti, 1984;
Un muzeu in labirint. Istorie subiectiva a autoportretului, Bucuresti, 1986;
Viata ca o corida, Bucuresti, 1987;
Polemiques cordiales, recits traduits du roumain par Alain Paruit, Paris, 1991;
Don Quijote in Est, Bucuresti, 1993;
Rugati-va sa nu va creasca aripi, Bucuresti, 1994;
Vremea intrebarilor. Cronica morala a unui timp plictisit de morala, Bucuresti, 1995;
Aventuri solitare. Doua jurnale si un contrajurnal. Bucuresti, 1996;
Poezii I Poems, trad. in lb. engleza de Crisula Stefanescu si Emily Chalmers, Bucuresti, 1998;
Drumuri, versiune noua, Bucuresti, 1999.
Sursa:www.autorii.com/scriitori/octavian-paler/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu