Rătăciri
Crezut- am că nimic în viață
Nu poate întuneca iubirea
Și că-i deajuns numai o rază,
S-aducă veșnic fericirea.
Și am privind cum răsăritul
În curcubeie de culori,
Împodobea întreg pământul.
Dar lacrimi am găsit pe flori!
Mirându-mă m-am îndrebat
De ce suspină oare-o floare
Când infinitul adorat
E darnic fără de 'ncetare?
La realitate m-a adus
Un glas șoptit de vântul care,
Alerga navalnic spre abis;
- De ce persiști c-o întrebare?
Demult uita-ți de iubire,
Oameni perfizi și încrezuți!
Petrecînd, nu mi-ați dat mie,
Măcar o clipă și veniți,
Să-mi cereți milă întrebând,
De ce suspină scumpa floare
Când voi n-aveți măcar un gând
Să dați acelor care n-are,
Măcar o strângere de mână!
Măcar o caldă îmbrățișare
Și vreți iubirea Mea divină,
Acolo unde plânge -o floare!
C-a dintr-un vis mi-am revenit
Privind la cerul plin de nori
Și suspinând am tot gândit,
Vai, și lacrimi cad din aurori!
#Conduraru Ioana#
31-01-2021
Nu poți cere nimic până nu dăruiești ceva!
Nu poți ridica privirea spre cer dacă nu ești sincer cu Dumnezeu și cu tine!
Vă îmbrățișez cu drag, suflete frumoase dorindu-vă tot binele din lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu