CORINA-ROTH

 În Memoriam: MARIN MORARU

Marin Moraru, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi actori români, s-a născut la Bucureşti, în ziua de 31 ianuarie 1937, într-o familie simplă (tatăl era vopsitor de vagoane la CFR), şi a trecut la cele veşnice la 21 august 2016, în urma unei grele suferinţe.

În

copilăria pe care şi-a petrecut-o în cartierul Giuleşti, îşi dorea să devină aviator, dar tatăl l-a îndrumat spre Şcoala de Construcţii Căi Ferate – Întreţinere Drumuri şi Poduri.

În timpul acestei şcoli, a făcut cunoştinţă cu regizorul Mihai Dimiu, care coordona echipa de actori amatori ai instituţiei, şi astfel, Marin Moraru este distribuit în primul său rol, în piesa „Steaguri pe tunuri”.

După ce a terminat şcoala, a fost repartizat la Braşov, ca asistent de picher, ceea ce însemna că trebuie să răspundă de întreţinerea unei porţiuni de cale ferată.

După numai un an, s-a transferat la Uzina „Griviţa Roşie” din Capitală, ca agent tehnic.

Îndrumat de familie, se înscrie şi este admis la Politehnică, dar decide să-şi încerce norocul şi la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, după ce află de la radio detaliile legate de examen.

Nu este admis, dar, pentru un an, participă la cursuri în calitate de „audient” (fără a primi note). În anul următor trece examenul de admitere şi este înscris direct în anul II, la clasa prof. Dina Cocea.

Pentru examenul de absolvire (1961), a jucat rolul lui Dandanache, din „O scrisoare pierdută”, după care a fost repartizat la Teatrul Tineretului, unde, în perioada 1961 – 1964, a jucat în: „Pigulete plus cinci fete”, „Chiriţa în provincie” şi „Ocolul Pământului”.

Între 1965 – 1968, a jucat la Teatrul de Comedie, în piesele: „Umbra”, „Troilus şi Cresida” şi „Capul de răţoi”.

În 1965 a debutat şi în film, în producţia „Haiducii”, după care au urmat: „Un film cu o fată fermecătoare”, „Maiorul şi moartea”, „Răzbunarea haiducilor”.

Între 1968 – 1971, a jucat pe scena Teatrului „L. S. Bulandra”, în: „D’ale carnavalului”, „Nepotul lui Rameau”, „Transplantarea inimii necunoscute”. În 2000 a jucat din nou la „Bulandra”, în „Femeia îndărătnică”.

Între 1971 – 1974, a fost actor al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”, jucând în piese precum: „Trei fraţi gemeni din Veneţia” sau „Un fluture pe lampă”.

Între 1974 – 1978 a jucat în filmele: „Filip cel Bun”, „Un comisar acuză”, „Un zâmbet pentru mai târziu”, „Actorul şi sălbaticii”, „Toamna bobocilor”, „Iarna bobocilor”, „Elixirul tinereţii”, „Operaţiunea Monstrul”, „Tufă de Veneţia”, „Cianura şi picătura de ploaie”.

Între 1974 – 1980, a predat în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti, iar din 1980 a revenit pe scena Teatrului Naţional, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

Între 1982 – 1988, a participat la filmările pentru: „Faleze de nisip”, „Ringul”, „Zbor periculos”, „Masca de argint”, „Vară sentimentală”, „Cuibul de viespi”, „Chiriţa în Iaşi” şi „În fiecare zi mi-e dor de tine”.

După Revoluţia din 1989, la Naţional a jucat în producţii precum: „Azilul de noapte”, „Take, Ianke şi Cadâr”, „Ultima oră” şi „Egoistul”.

În 1998 şi 1999 a jucat şi la Teatrul „Odeon”, în piesele: „Saragosa” şi „O noapte furtunoasă”.

Între 2007 – 2014, a apărut în producţiile tv: „Inimă de ţigan”, „Regina”, „Iubire şi onoare”, „Pariu cu viaţa”, „O nouă viaţă”.

De asemeni, memorabile rămân şi scenetele tv din emisiunile de divertisment, cum ar fi şi „Momentele şi schiţele” lui Caragiale, pe care le-a interpretat magistral.

În 2000 i s-a decernat Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer, „pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii”.

În 2002 a fost numit Societar de onoare al Teatrului Naţional din Capitală.

În 2008 a primit titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică, precum şi Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce.

În 2009 i s-a decernat Premiul pentru întreaga carieră în cadrul Galei Premiilor Gopo, iar în 2012, în Piaţa Timpului din Bucureşti, pe Aleea Celebrităţilor – Walk of Fame, a primit o stea.

În 2013 şi-a lansat volumul autobiografic – „Suntem ce sunt amintirile noastre”.

În 2015, a primit Premiul de Excelenţă în cadrul Festivalului Internaţional de Film „Transilvania”.

A fost căsătorit cu Lucia Moraru, realizator radio.

Odihnă veșnică!🙏

https://m.youtube.com/watch?v=Ktg2eU45YLY&ab_channel=despreteatru

Sursa:

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=599867080896030&id=272559870293421