Din timpuri de demult
Aș mai păși ca altă dată,
Privind cum zarea de azur
Așterne pe cărări ofrandă,
Ninsoari fine din abajur,
Acolo unde curge răul
Pe lângă casa mea din vis
Și rege este anotimpul,
Iar universu-i paradis!
Și deschizând timid, porția
Pășind spre prispă surâzând,
Să văd ca m- așteptă Măicuța
Cum m-așteapta zile la rând,
Cu turtele coapte pe plită
Și lamp-aprinsă într-un cui,
Iar pe masa mare, aburindă
Mămăliga și fript un pui!
Dar ce păcat... e amăgire
Și toate câte le-am trăit,
Sunt doar o sfântă amintire
Rămasă într-un timp trecut!
Numai ninsoarea e de vată,
Dar fulgii cad parcă mai rar
Iar acolo, lâng-a mea poartă,
Strâng dorurile-n buzunar.
#Conduraru Ioana#
18- 01- 2021
Foto internet
Un gând, o lacrimă, o amintire atât rămâne în urma timpului care trece parcă, prea iute!
Cu aceeași gratitudine vă îmbrățișez, suflete frumoase!
Să fiți binecuvântați oriunde v-ați afla!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu