CORINA-ROTH

 Povestea de dragoste a zilei 💞

    „Desfrâul este mândria trupului, iubirea este mândria sufletului”  Pușkin

  Aleksandr Sergheevici Puskin (6 iunie 1799-10 februarie 1837) s-a născut într-o familie străveche de aristocraţi ruşi, cu strămoşi germani, scandinavi şi africani. Mama lui, Nadejna Ossipovna Hannibal era nepoata unui sclav african, dăruit lui Petru cel Mare, sclav care, ulterior, a devenit general de armată şi persoană apropiată ţarului. Pornirile pătimaşe ale sângelui african işi pun amprenta asupra personalităţii lui Puskin, îmbinându-se cu profunzimea şi sensibilitatea sufletului rus.

Deşi a trăit puţin, a avut parte de mai multe poveşti de dragoste (113).

Pentru poeziile lui revoluţionare a fost mult timp in exil. Aflat în Basarabia, se indrăgosteşte de cele trei fiice ale generalului Raievski, eroul bătăliei de la Borodino.

Apoi, s-a indrăgostit de o frumoasă doamnă, Ludmila Sekora Inglezi, soţia boierului Inglezi. Aceasta fusese cumpărată de la ţigani, fiind de o frumuseţe răpitoare. Boierul aproape îi prinde în flagrant şi îl provoacă la duel pe Puskin, acesta acceptă, însă, într-un final, duelul este contramandat de guvernator, care îi dă lui Puskin 10 zile de arest la domiciliu, iar boierului îi recomandă o călătorie în străinătate împreună cu soţia lui.

Urmatoarea iubire a fost o ţigancă, Zamfira, pentru care Puskin a trăit în şatră timp de o lună, invitat fiind de tatăl acesteia, care era bulibaşă. Acesta i-a prezis poetului că se va căsători cu o femeie frumoasă care îi va aduce pieirea. Zamfira l-a părăsit pentru un ţigan de care era îndrăgostita, apoi aceasta este înjunghiată de acesta în inima. Perioada petrecută în şatră îl va inspira pe Puskin să scrie "Ţiganii".

Altă iubire a fost Calipsa, o grecoaică, care ar fi fost şi amanta lui Byron, anterior. Pentru ea a scris Puskin poezia „Şalul negru":

Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi, 

Şi-i sufletul meu veşted răzbit de suferinţi.

Pe cînd fusesem tînăr şi-ncrezător, trufaş,

O tînără grecoaică iubit-am pătimaş.

Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricînd,

Dar ziua cea cumplită se arătă curînd.

Stam între oaspeţi veseli, voios sorbind din vin,

Cînd îmi bătu la uşă, şoptindu-mi, un străin:

-„Petreci între prieteni şi nu ştii nicidecum

Că tînăra ta greacă te-nşală chiar acum”.

L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,

Şi l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.

Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,

Şi-o crîncenă mîhnire se răsucea în piept.

Ajuns la pragul fetei, simţeam că nu mai pot,

În ochi căzuse ceaţa, eram sleit de tot.

Intrai în casa singur: acolo, pe divan,

Se săruta cu fata, în braţe, un armean.

N-am mai zărit nimic, doar spada s-a zbătut,

Tîlharul n-avu vreme să scape din sărut.

Jucai apoi pe trupul lipsit de cap şi-ntins,

Privind năuc la fata ce,-ngălbenînd, s-a stins.

Imi amintesc tăcerea, văd sîngele: tîşnea...

S-a prăpădit grecoaica şi dragostea cu ea.

Smulgîndu-i şalul negru din scumpul cap ucis,

Mi-am şters de sînge spada, rîzînd de vechiul vis.

Iar robul meu prin bezna cărîndu-i pe sub porţi,

În valuri dunărene i-a prăvalit pe morţi.

De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui,

Nici o plăcuta noapte în trista-mi viaţă nu-i.

Cu sufletul meu veşted răzbit de suferinţi

Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi.

1820

În 1826, la un bal o cunoaşte pe Natalia Goncearova, care avea 16 ani și de care este vrăjit din prima clipă.  A avut de asteptat 3 ani pentru a-i fi primită cererea in căsătorie. Prima cerere a fost făcută în 1826 când poetul a fost refuzat, apoi a luat parte la asediul Erzerumului, în Caucaz. La revenirea sa, în 1829, o cere din nou în căsătorie. Căsătoria va avea loc în 1831.

Soţia sa era admirată de către ţar şi astfel Puskin a devenit un apropiat al curtii, deşi avea un titlu neînsemnat, însă ţarul îl putea avea sub observaţie şi se putea bucura de prezenţa Nataliei. Anterior, Puskin fusese mai mult in exil, datorită poeziilor sale şi i se interzisese să publice.

Cu Natalia a avut 4 copii, însă fericirea îi era umbrită de faptul că opera sa era cenzurată, iar munca neînsemnată de la curte îl frământa.

În 1834 la curtea ţarului a venit un ofiţer francez, Georges d'Anthes, şi între acesta şi Natalia se pare că s-a înfiripat o poveste de dragoste... citeste mai departe aici https://adinasperanta2.blogspot.com/2015/06/aleksandr-sergheevici-puskin.html