CORINA-ROTH

 "Una dintre cele mai frumoase gravuri ale lumii, celebra

“Mâini în rugăciune” a lui Albrecht Dürer, are o poveste emoţionantă, chiar cutremurătoare, vorbind despre sacrificiu şi dragoste.

Cu mai bine de jumătate de mileniu în urmă, într-un orăşel din Germania, trăia o familie cu 18 copii, care îşi ducea cu greu zilele. Doi dintre copii, cu nume asemănătoare şi cu înclinaţii spre pictură, Albert şi Albrecht, dormeau în acelaşi pat şi seară de seară îşi făceau planuri de cum îşi vor ajuta familia. Însă le era tot mai greu şi, după îndelungi discuţii, au decis să tragă la sorţi – unul dintre ei va merge în mină să lucreze la cărbuni, pentru a-l putea susţine pe celălalt să meargă la şcoală. Apoi, după 4 ani, cel plecat la studii se va întoarce şi îsi vor schimba rolurile.

Într-o duminică, după ce au ieşit de la biserică, cu ochii în lacrimi, dar plini de dorinţa de a realiza ceva,cei doi fraţi s-au despărţit:

Albert s-a dus în mină, iar Albrecht a plecat la o şcoală de pictură.

În scurt timp, gravurile lui Albrecht au avut succes, iar el a devenit renumit pentru ceea ce făcea. După câţiva ani, s-a întors acasă, în mijlocul familiei, iar la cina ce s-a dat în cinstea lui, a dorit să rostească un toast pentru Albert, mulţumindu-i, dezvăluind planul lor, şi dorinţa ca el să meargă acum la studii.

Albert, cu lacrimi în ochi, ţinându-şi mâinile aproape de obrazul drept, a refuzat, spunând că e mult prea târziu pentru el.

Cei 4 ani de muncă în mină i-au strivit oasele de la fiecare deget cel puţin o dată, iar artrita de care suferea din cauza muncii grele i-a afectat aşa mult mâna dreaptă, încât nu mai putea ţine în mâini pensula sau creionul.

Pentru a-i aduce un omagiu fratelui său, Albrecht i-a pictat mâinile muncite, cu palmele şi degetele subţiri îndreptate spre cer, denumindu-şi opera “Mâini”, iar în conştiinţa lumii, lucrarea este cunoscută ca “Mâini în rugăciune”.

E bine să ne amintim, atunci când vedem două mâini împreunate, că nimeni nu reuşeşte singur în viaţă şi că, pentru ca o mână să vadă lumina, alta stă în mină, tot aşa cum, probabil, cuvântul durere provine de la Dürer...

Şi dacă există oameni care iubesc mâinile altora, este pentru că ei ştiu că nici un sacrificiu nu este prea mare atunci când iubirea stă la baza zidirii lumii, la fel ca şi mâinile care clădesc, mângâie, modelează, luminează."  sursa: Biblioteca de ganduri

"Mâinile care ajută sunt mai sfinte decât gurile care se roagă."

(Sai Baba)