DOR
Eu nu mai știu de bate vântul,
Sau amintirea ta în geam...
Că ploaia îmi rănește gândul,
Ori dansul nopții pe tavan.
Când liniștea îmi toarce somnul,
Prin estompatele culori,
Doar luna-și plimbă ochiul ei
Pe după draperii de nori.
Mi-ai spus aseară o poveste,
În seara asta spune-o iar...
Când miza sorții noastre crește
Prin aruncarea unui zar
Rostogolit între cuvinte
Pe care le-am rostit așa,
De parcă-am vrut ca să ne doară...
Cum doare și plecarea ta😓😓
Versuri : Andrei Maftei
8 luni de dor 😥😥😥de lacrimi 😥😥😥
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu