Prima femeie paraşutist a României, Smaranda Brăescu (21 mai 1897 – 2 februarie 1948) a rămas până astăzi o personalitate remarcabilă a aeronauticii mondiale. S-a îndrăgostit iremediabil de avioane în jurul vârstei de 15 ani şi de-a lungul primei jumătăţi a secolului XX a înregistrat recorduri greu de doborât pentru acea vreme. Viaţa avea s-o poarte din satul natal, Hănţeşti, la Bucureşti, unde va urma cursurile Academiei de Belle Arte, iar de aici, la Berlin, în 1928, fiind invitată de inventatorul paraşutei, Otto Heinecke. Acolo îşi va obţine şi brevetul internaţional de paraşutism (România îi refuzaseră cererea de a deveni paraşutistă, refuz pe care cu 15 ani înaintea ei, îl “primise” şi Elena Stoenescu Caragiani, prima aviatoare a României).
Participă apoi la diverse mitinguri naţionale şi internaţionale, şi în ciuda unor accidentări pe care le suferă de-a lungul timplului, va reuşi la 2 octombrie 1931 să stabilească primul record naţional absout şi primul record mondial feminin, lansându-se de la 6 000 metri, dintr-un avion pilotat de asul aviaţiei româneşti, Alexandru Papană. Ulterior, a fost decorată cu cea mai râvnită distincţie aviatică “Crucea de Aur” a ordinului “Virtutea Aeronautică” de către regele Carol al II-lea. După acest prim record, România, datorită Smarandei era al patrulea stat în lumea paraşutismului în Europa, dar succesul nu se oprea aici. Personaj preferat al publicaţiilor vremii, Smaranda Brăescu va reuşi prin intermediul fondurilor strânse de ziarul Universul, care îi va dedica pagini întregi doamnei recordurilor, să meargă în Statele Unite ale Americii, unde se va antrena pentru a depăşi recordul masculin, deţinut de un american. Şi la 19 mai 1932, reuşeşte acest lucru. Stabileşte primul record mondial absolut, devenind astfel, paraşutista numărul unu a lumii. Federaţia Aeronautică Internaţională a omologat recordul, iar performanţa ce va rezista timp de 20 de ani îi va scrie numele Smarandei Brăescu în Cartea de Aur a Aviaţiei Mondiale. Devine, de altfel şi prima femeie din Europa care primeşte brevet de pilot în S.U.A.
În 1937 survolează Marea Mediterană – premieră absolută, la acea dată, pentru o femeie pilot! – de la Roma la Sorman (oraş situat la 65 km de Tripoli), iar dupa această nouă performanţă, efectuează, singură la bord, raidul Londra-Paris-Bucureşti. În perioada războiului a pilotat celebra “Escadrilă Albă” de avioane sanitare, fiind decorată cu crucea “Regina Maria”. Semnează un memoriu prin care condamnă fasificarea alegerilor din 1946, iar comuniştii aveau să ceară condamnarea sa la închisoare. Însă nu o vor gasi niciodată. Se ascunde şi îşi schimbă numele. A decedat în iarna lui 1948, într-un sanatoiu din Cluj, sub numele de Maria Popescu. Un nume care nu iese în evidenţă cu nimic asociat unui destin cum n-a fost altul în aviaţia românească.
Sursa
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu