.jpg)
VÂNT ÎNTRE NOI
FELICIA FELDIOREAN
Motto:"Numai digurile care rezistă sunt mereu bătute de furtuni"!
Mă simt păşind prin altă lume
Când văd atâta frig şi vânt
Venite parcă să adune
Zăpadă multă pe pământ.
Ce văd? O luminiţă-n zare
Mai pâlpâie spre nesfârşit
Eu mă întorc din nou la mare,
Dar ea-i pierdută-n infinit.
Parc-aş călca nisipul moale...
Dar ce nisip? Nu văd nimic
Doar vânt,amar şi ţărmuri goale
Şi-un cer ce parcă e prea mic.
E-o noapte cum n-a fost vreodată
Cu ceasuri multe, somn puţin,
De te-aş vedea venind odată
Nu aş putea să nu mă-nchin.
În zare vântul vuie, zbiară,
Nu se mai poate,e un chin,
E iarna şi o primăvară
Pentru noi doi e prea puţin.
Măcar acum să văd că-i bine,
Că nu e vânt,că nu e ger,
Că tu din nou eşti lângă mine,
Că-i primăvară şi mult cer.
Să văd seninul că ne-ngroapă
Şi marea că e lângă noi
Să fie bine şi pe-o apă
Să fie-o barcă şi noi doi.
Un fel de barcă oarecare
Pe-o apă fără de sfârşit
Şi să plutim într-o visare
Spre plus sau minus infinit.
Va fi sau nu va fi mai bine?
Vom mai putea noi doi iubi?
Aş vrea să mă gândesc la tine
Dar cred că nu vei mai veni.
Odată poate-mi vei răspunde,
Dar când şi unde? - aş vrea să ştiu,
Tu nu mai eşti spre a te-ascunde
Şi-mi spun că este prea târziu.
Te-ai dus cu tot ce-a fost al nostru
Şi nici măcar nu mi-ai lăsat
O bucăţică de hârtie
Cu litere de descifrat:
"Rămâi,eu plec spre nu ştiu unde
Şi nu ştiu de mai vin-napoi...
Tu m-ai iubit? Nu, nu-mi răspunde,
De vină suntem amândoi.
Îţi spun adio-n prag de seară
Când ne priveam nedesluşit
Pe-obraji ivitu-s-a-ntr-o gară
O lacrimă cât un sfârşit"
30 DECEMBRIE 1986
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu