Ce mai rămâne?
Cornelia Ecaterina Mesaru
Ne ducem , timp ne-a ramas puţin,
ca viata are, si suisuri dar si declin.
ne este data, si luata de Cel Divin
suntem sortiti inca de la nascare
s-avem liman de tihnă-nmormantare
nu stiu cand bate toaca randul meu
si rostul imi sfarsesc atunci si eu .
as vrea sa ma prinda in ruga mereu
cand imi fac bagajul pentru plecare
ca nu se accepta intarziere,amanare .
ramane in inimi dupa aste "adormiri "
un strat subtire de praf de ...amintiri
uitarile fac sfeștoc din firele subtiri...
urma celui plecat doar putini o cata
poate acei ce l-au iubit vreodata.
O, dragii mei exista oare Iubiri eterne ?
'nainte de a ne inchide intre...lemne.
eu n-am avut habar de ele nici semne.
suntem sicrie si la capatai niste cruci...
doi pumni de grau unu jumate de nuci
Eu una nu-mi pot stăpâni indignarea
ce rost mai are atunci dupa...intristarea ?
Pe lume daca ai avut tu ceva de spus
De ce o faci cand eu deja m-am dus?
si nu mai pot sa-ti dau vreun raspuns
Tot ce în minte si-n sufletu-ti adie.
trebuia sa stiu atunci cand eram vie.
de ce mi le-ai ascuns tu tocmai mie?
Va spun pace vouă, cand imi vine apus.
ne mai intalnim odata poate la Iisus.
Atât de multe gânduri mereu am urzit,
incat astept cu impacare ceas sorocit
aici doar m-am zvarcolit astept"odihnit
Am scris atâtea dorinti,si visele nevisate
dar vine timpul sa plec odata cu ele toate.
Sunt dezamagita de oameni barbati femei
si fara "masti" au fost multi...niste farisei.
dar eu iert, asa e crestineste dragii mei.
pana ma duc la loc cu iarba cea inrourata,
iar perna o sa-mi fie doar o rotunda piatra
si o sa-mi fie spalat pacatul cu flori de mirt
el este al vesniciei fiecaruia...un singur alint
nu o sa mai am la indemana vreun condei
nici framantari de ganduri , nici bașca idei
numai pricesne, ca nu mai suntem intre atei.
Acolo ştiu numai vantul foşneşte-n nori
Dar voi ruga sfintii sa razeme doua scari
Cu gâtul alungit ca o lebădă, spre afara
sa vad cine-mi aprinde lumanare de ceara
plecarea mea nu vreau sa-l (sa o) doara ...
Si zic pana-n preajma tainicei plecări
sa avem la rautati, si orgolii renuntari
nu suntem vesnici niciunul pe asta lume
caa am "fost" ramane pe o cruce nume
de asta mi-as dori voi oameni mie dragi
sa ne lepadam de "rautacisme" si draci
Eu mă-nfior şi simt in inima adânc povara.
ca nu ne mai incanta frumosul,primavara .
Nici "holde "de frumous cu-adevarat divin
avem senzatia ca tot noua ni se cuvine!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu