Dor nesfârșit
A îmbătrânit Măicuța!
Singurică a rămas
Să își măture căsuța
Până în ultimul ceas.
Fost-a tânără odată
Având în privire, foc,
Dă-i făceau flăcăii roată
Când se arăta la joc.
Însă viața-i trecătoare
Și un rost la toate este!
Astăzi poți fi dulce floare,
Iară mâine, o poveste.
Și Măicuța a trecut
Prin tot felul de-ncercări
Dar nimic nu a cerșit!
A muncit din răsputeri.
Dar s-a bucurat nespus
Ajungând în toamna vieții
Văzând că tot ce a strâns,
Este munca tinereții
Și ai săi copii frumoși,
Au ajuns oameni cu carte
Minunați, marinimoși.
(Ție-i Domnul cu dreptate!)
Se ruga bătrâna Mamă
Privind pe uliță-n sus
Acuma, fiindu-i teamă
Că tare dumult s-au dus,
Către alte țări străine
Pentr-un trai mai fericit,
Iară Mama cu suspine
I-așteptă necontenit!
(Ocrotește-i Doamne bun
Și trimite-i până-n seară
Să-i mai văd lângă cătun
Cum veneau odinioară!
Am îmbătrânit, știu asta!
Pașii îmi sunt tot mai grei
Și mi-e teamă că ,, năpasta"
Va închide ochii mei,
Și n-am să-i mai văd Părinte!
Zilele s-au c-am scrutat.
Adumi-i te rog fierbinte
Să-i mai văd pe înserat!)
Lăsând poarta descuiată,
Se închină a mia oară
Poate fiul și-a ei fată,
Vor veni pe ulicioară!
#Conduraru Ioana#
17-02-2021
Foto internet
Întotdeauna cu recunoștință pentru cei care mi-au dat viață și m-au crescut!
Cine poate să-i înlocuiască?
Nimini!
Mereu cu gratitudine pentru dumneavoastră, suflete frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu