.jpg)
Am să mă întorc în timp să te iubesc
Am să mă întorc în timp să te iubesc
Aşa cum din motive fragile şi necunoscute
N-am făcut-o când aş fi putut,
Te rog să nu schimbi nimic din ce erai,
Lasă neschimbate şi aleile pe care ne plimbam,
Aerul cald, lumina, anotimpurile, lumea
Nimic să nu schimbi din toate astea, te rog.
Am să mă întorc în timp să te iubesc
Nu pentru că atunci nu te-aş fi iubit
Dar nu cred că am ştiut cum
Sau poate că aş fi vrut mai mult
Sau poate că aş fi vrut mai frumos
Şi, dacă mă gândesc mai bine, altfel aş fi vrut
Mai inconştient, mai liber, mai nu ştiu cum.
Am să mă întorc în timp să te iubesc
Astfel încât să nu schimb viitorul
Şi tocmai de aceea îmi e teamă
Să mă trezesc în fiecare dimineaţă cu tine,
Să te sun pe telefonul fix şi să răsucesc firul, îndrăgostit,
Iar tu să mă iubeşti necondiţionat şi necontenit
Şi seara să mă îmbrăţişezi nevinovat şi vinovat în scara blocului.
Am să mă întorc în timp să te iubesc,
Aşteaptă-te să nu mai roşesc tot atât de mult,
Şi poate că n-o să mai fiu atât de pur, dar am să fiu la fel de virgin
Iar tu, prima mea iubire din vocabularul amorului pentru totdeauna
Nu trebuie să faci nimic, să nu schimbi nimic
Tu trebuie să fii la fel, nici pe maică-ta n-aş schimba-o,
Aş lăsa-o să mă ameninţe, ca şi atunci, cu bătaia şi cu mama mea.
Am să mă întorc în timp să te iubesc
Şi am să formez numărul tău bătând în furcă,
Răspunde-mi ca atunci, cu respiraţia tăiată de dor,
Fără cuvinte, fără să spui ceva, respiră dragostea mea,
Respiră-m` cu telefonul pe genunchi, mângâie discul
Ca şi când m-ai mângâia pe umeri, pe gât,
Amândoi rătăciţi într-o gară, sărutându-ne între linii.
Am să mă întorc în timp să te iubesc
Aşa cum tu te întorceai de la şcoală,
Atunci eram atât de mic şi de prost
Copilul din mine te iubea ca pe o soră mai mare,
Dar asta nu mă împiedica să văd cât eşti de sexy,
Şi atunci de unde să ştiu ce să fac?
Cum să-ţi spun cât te iubesc, dacă nu ştiam cum?
Am să mă întorc în timp să te iubesc
Te rog să-ţi pui bentiţa albă pentru ultima dată
La noapte am să mă întorc de unde am venit
Şi îmbracă sarafanul alb, albastru şi diafan
Îmi e dor de pielea ta strălucind în lumina lunii
În lumina anilor optzeci, nouăzeci
Ia-mă în braţe, îmi e frig, tremur tot
Nu ştiu ce să fac cu mine, nu ştiu ce să fac cu tine
Într-un frame trec toate amintirile prin mine
Ne întoarcem în noi ca la naşterea copilăriei
Vai ce dans, ce vârtej, ce lumină, câtă poezie
Tu eşti chiar călătoria în timp
Mă agăţ de genunchii tăi să nu mă înghită pământul
Să nu mă cuprindă lumina, să mă ia.
Am să mă întorc în timp să te iubesc
Şi nu mă aşteptam să te găsesc la fel de frumoasă
Iar eu să nu fi înţeles nimic din ce a fost
Şi să nu fi învăţat nimic din ce ai fost
Iată-mă la fel de puşti şi de timid în faţa ta
Te rog să faci ce vrei cu mine, dar ai grijă
Eu am să te iubesc la fel ca atunci.
Marius Tucă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu