Ieri, azi, maine…
Viorel Simionescu
Cand maine-i o himera, iar ieri o amintire
Cand timpul ce se scurge e un parau de munte
Tu, soarbe orice clipa din argintii potire
Traind doar bucuria acestor daruri sfinte.
Nu, clipa nu se-ntoarce oricat de mult ai cere
De vei spera la asta, ea fi-va in zadar
Fii doar cum se cuvine, fii tu o mangaiere
Caci daruind iubire, faci cel mai mare dar.
Simtim cu toti-adesea cum timpul se contracta
Secunda insasi parca se micsoreaza-n ropot
Sa luam dar bucuria din orisice secunda
Caci clipa de iubire poate sa-nsemne tot.
Nu fii risipitor cu timpul tau vremelnic
Si-mparte cu prieteni minunea de a fi
Aduna doar lumina din tot ce-i intuneric
Si fi mai bun ca ieri, in fiecare zi.
Eu, imi asum greseala si-mi sorb singuratatea
Cand singurul prieten e un pahar cu vin
Nadajduind sa aflu raspuns la intrebarea
Daca e o pedeapsa, sau e un dar divin.
Cand trebuie s-alegi si-ti este peste poate
Sa intelegi in viata ce este rau, sau bine
Sa-l cauti ne-ncetat si sa il tii aproape
Pe cel ce te iubeste, pe Dumnezeu din tine.
Cand rauri de-ntuneric s-or mantui-n lumina
Si-ntreaga ta fiinta isi va gasi raspuns
Pana atunci incerca sa fii tu insuti tina
Si viata ta de-acuma, traieste-o cu Iisus.
Astazi, 24 martie 2021, Bucuresti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu