Ce rămâne dintr-un chip?
Timpul este o himeră! Timpul este trecător
Și ne lasă anotimpul mai sărac și mult prea gol,
Căci în turla învechită, clopotul se-aude des,
Făcând inima cernită, sufletul neînțeles!
Ce tristețe nedorită și ce iad e-aici cu noi!
Ofilită-i frumusețea suspinând de-atâtea ploi
Și pe-aleea cu speranțe, nu mai trec îndrăgostiți!
Parcă nu găsesc curajul de a zâmbi fericiți!
Ce e omul? Ce e viața? Cum se pierde neștiind,
Că de se termină ,, ața" va rămâne într-un gând
Și-ntr-o simplă amintire pe o filă îngălbenită,
Fără soare sau iubire și nici floare-mbobicită!
O tu, chip cioplit în piatră! O tu, trup făcut din lut!
Ascută și-nțelege că oricât demult ai vrut
S-ajungi imensitatea nicicând nu vei reuși,
Că- îți va bate la fereastră, moartea într-o bună zi!
#Conduraru Ioana#
26-03-2021
Să nu uităm că dincolo de noi rămâne doar ceea ce dăruim!
Cu drag și grație pentru dumneavoastră, suflete frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu