De câte ori
De câte ori o floare înflorește,
Mă fascinează gingășia sa,
Încât suspin și zău că dau binețe
Oricărui vis sau străluciri de stea.
De câte ori un mugur se ivește
Pe ramul împovărat de ploi,
Privirea mea înnebunește
Și vrea sublimul dintre noi,
Știind că tu poți fi celestul
Și universul la un loc!
Și reverie, chiar și versul
Și firul fin de busuioc!
De câte ori e primăvară,
Mă ispitești fără să vrei
Lăsând privirea ta, povară
Să iscodescă ochii mei.
De câte ori...de câte ori...
Dar repetabil este totul
Pentru că noi suntem, noi
Și dragostea e antidotul.
Și-așa vrăjiți ne bucurăm
Chiar dacă viața-i trecătoare
Și mai dorim un recviem
Atât cât soarele răsare!
#Conduraru Ioana#
07-02-2021
Foto internet
Mereu cu drag și gratitudine pentru dumneavoastră, suflete frumoase!



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu