Angelina, draga mea, poezia ta mi-a făcut sufletul franjuri. Într-adevăr, ultimul Crăciun a fost pentru mine cel mai trist Crăciun... Dar știu că Hans a fost lângă mine, am simțit asta....😓😓😓
Mulțumesc pentru acest dar minunat! Și-a meritat cu adevărat premiile.
.
Între două vieți
© Angelina Nădejde
Să m-aștepți, iubito, chiar de n-oi veni,
Prin ninsoarea asta, nimeni n-o să iasă,
Tu aprinde focul – cum s-ar cuveni
Dac-aș fi cu tine, dulcea mea duioasă.
Pune-n bradul nostru globuri argintii
Să te-admir din lumea florilor de gheață,
Știu că ești frumoasă, dar aș vrea să știi
Că te văd, iubito, și din altă viață.
Pregătește cina pentru amândoi,
Toarnă în pahare vinul cel mai bun,
Pune-ți șalul verde peste trupul sloi,
Știu că fără mine-i cel mai trist Crăciun.
Îți vor spune unii, c-am plecat mâhnit,
Ne’mpăcat cu soarta despărțirii noastre,
Dar tu știi, iubito, sunt doar surghiunit,
Până la-ntalnirea din ninsori albastre.
Să nu plângi, chiar dacă sufletul îți cere,
Mi te vreau voioasă, plină de lumină,
Înflorită-n albul nopții de tăcere
Și-mbrăcată-n voaluri lungi de muselină.
Haide, nu te teme, nimeni nu va ști,
Că m-aștepți la cina dintre două vieți,
Voi veni doar dacă – tu vei înflori
Răspândind seninul sfintei dimineți.
.
(Poezie premiată și de juriu, dar și de membri, în cadrul Concursului de poezie și proză scurtă „Ion Lazăr da Coza”)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu