.jpg)
“COPILUL GĂSIT ÎN PĂDURE”
Fapta petrecuta
pe a vitii redută
unde o mama indurerata
fiul la "judecata
si-l " poarta"
într-un proces
nu de interes
doar fiindca n-a avut de ales.
scena , unul dintre tribunalele Capitalei.
Personaje:
soţia, soţul acesteia
şi mama ce a devenit povara grea.
Spectatori:
publicul , judecători
şi câţiva avocaţi.
cu astfel de probleme invatati
Motivul procesului:
uitarea iubirii de mama a fiului
mama bătrână
fara putere-n picioare, mana
neajutorata şi bolnavă;
are o situatie pecuniara grava
fiind beteaga
îi pretinde unicului fiu,
cat nu e prea tarziu
om în toată puterea,
sa-i faca vrerea-
el e sănătos şi voinic,
(dar stupoare chiar nu era un om de nimic)
daca-mi permite-ti sa zic
s-o ajute să-şi trăiască
indatorire fireasca
decent, ultimii ei ani.
vai de parintii sarmani.
Aşa cer legile nescrise ale omeniei.
daca nu-ai in suflet ciulinii trufiei
Potrivit lor,
(adica legilor)
femeia s-a adresat
sperand ca a rezolvat
cu legalitatea tribunalului
pus să facă dreptateca oricui
Adică, să-l oblige pe al ei fecior,
nepasator
ing. cu post bine retribuit,
sa fie mai simtit
s-o întreţină pe mamă.
ce nu mai poate muncii de buna seama
După cum era de aşteptat,
tribunalul i-a acordat
reclamantei de cauză,câştig
dar sincer ma ia cu tremurat si frig.
cum se spune în limbajul lor
al juriştilor.
Până aici, nimic deosebit.
poate inca un caz nefericit
nedorit
dar din pacate prea ades intalnit
Un proces civil,
in care se afla un om umil
Obişnuiţi judecătorii se grăbeau
să treacă la alt dosar, probleme pe banda rezolvau.
Abia acum incepe însă povestea noastră…
situatia conflictuală de "inima albastra"
Auzind sentinţa, “prea bună” noră
ca apucată, pur şi simplu, de criză in hora
i s-a părut pe semne o nedreptate
strigătoare la cer,ca soţul ei să-i aducă acasă, venituri diminuate
în ziua de leafă, mai puţin cu cele câteva sute de lei,
pe care tribunalul hotărâse ca fiul să i le dea lunar,mamei
Şi atunci, în faţa sălii, ea a început să vocifereze,
ca o mahalagioaica sa protesteze
să-şi insulte soacra,
de parca era dusa cu" pluta" cu "vaca"
s-o învinuiască de meschinărie.
facand mare galagie.
Cei prezenţi, stupefiaţi de această ieşire,
o priveau cu justificat dispreţ.indignare uimire
Până la urmă, fireşte, tribunalul a trebuit sa intervina
s-o cheme la ordine.pentru disciplina.
Privirile oamenilor se îndreptau acum spre bărbat.
de cei mai mulţi pentru atitudinea lui reprobabilă,era condamnat
compătimit de alţii pentru că ajunsese sub clasicul papuc, omul tăcea.
( parand ca de nevasta scorpie se temea)
Dacă, în acel moment, cei trei ar fi părăsit sala,
lucrurile s-ar fi oprit aici, s-ar fi incheiat socoteala
lăsându-le celor de faţă
doar gustul amar al întâlnirii
cu o manifestare ce nu-i face cinste firii
omeneşti ba producea chiar greata
Ce s-a petrecut însă, în sufletul bătrânei?!
citeste mai departe de vrei.
Până atunci nu mai fusese niciodată la tribunal.
ii era un necaz imens colosal
S-a uitat la chipurile celor din sală,
s-a uitat la judecători, desluşind la toţi acelaşi reproş pentru fiul ei.
i se puneau in suflet carcei
tampla-i era de sange parca goala
A cuprins-o un legitim şi dureros sentiment de remuşcare,
de ruşine pentru ruşinea lui. I se arata atat de usturatoare .
Ceva s-a răzvrătit în sufletul ei
şi n-a vrut să lase lucrurile aşa., le facea cu temei
N-a vrut ca oamenii aceia străini să-l considere pe fiul ei ca pe un om de nimic,
un nemernic.
A cerut deci să vorbească,
adunarea sa lamureasca
să-l apere de o asemenea bănuială nedreaptă.
pe "vinovatul ce nu savarsise josnica fapta"
– Rog să fiu iertată, începu ea, deodata
dar să nu credeţi că feciorul meu
este un om cu sufletul rău
Eu îl cunosc mai bine decât oricine.
i-am dat toata iubirea din mine.
El, nu s-a purtat neomeneşte cu mine
şi de la el nu am a mă plânge tribunalului si nici la nime
Eu nu aş fi făcut-o, dacă el nu m-ar fi îndemnat.
Şi o să vedeţi de ce… in judecata l-am chemat
O linişte plină de nerăbdătoare
si atenţie se aşternu în sala cea mare.
Copleşit, inginerul lăsă privirile în jos, pe când soţia lui, potolită
subit, ascultă şi ea, uimită.
– Eu sunt femeie simplă, a continuat bătrâna,
tremurandu-i usor barbia, si mana
parcă îmbărbătată.
dintr-o data.
Am muncit mult şi din greu
ca să trăiesc şi să-l cresc pe fiul meu.
Erau pe atunci vremuri grele, război.
si m-am chivernisit amandoi.
Singură am fost toată viaţa, n-am avut bărbat.
spuse ea cu glas tremurat
Şi-o să vedeţi, iarăşi,si de ce.
sunt triste intamplarile
Băiatul întodeauna sa purtat
frumos cu mine, cum l-am invatat
a fost cuminte, m-a ascultat,
a învăţat
pe brânci să-şi facă un viitor;
a avut şi cap bun, nu-i vorbă.de aceia a iesit invingator
Pe urmă, când s-a făcut mai mare,
a muncit, şi-a făcut un rost şi a avut el grijă de mine. cu a fruntii sudoare.
Când s-a însurat, gândeam că am să-i pot fi de ajutor
în casă,lor si copiilor.
. Sunt doar obişnuită cu munca.
si tare am fost ca stanca.
N-a trecut însă multă vreme de la insuratoare
şi am văzut că nora nu-şi mai găseşte locul de mine, deşi aveau o locuinţă mare
bună, încăpătoare.
Cât despre copii…
nu şi-a dorit să aibă…despre ei n-a pomenit, n-a vrut a stii
Un timp i-am răbdat înţepăturile.
vorbele grele urile.
Lui nu-i spuneam nimic.
nu-mi doream sa fiu marul discordiei cum unii zic
Îl vedeam ca munceşte,
că îşi vede de treabă, voiniceste
Ştiam că-i bine văzut acolo unde lucrează
şi mă bucuram pentru el.inima mamelor la realizarile copiilor jubileaza.
Nu voiam să-l necăjesc cu ale mele.
De altminteri, de faţă cu el, nora isi schimba purtarile rele.
El însă pleca dimineaţa şi venea tocmai seara.
Uneori, se ducea in delegatii in toata ţara.
Rămâneam acasă cu nora, că ea nu lucrează.
(pe facebook mult timp navigheaza)
Când nu trebăluiam prin bucătărie,
mă făceam mică în colţul meu,
să n-o supăr cu nimiceu
stateam pitita cu inima cat o gamalie
Toată ziulica tăceam, nădăjduind că lucrurile vor merge mai bine
si am strans tot amarul in mine
Dar, lucrurile n-au mers inspre bine!
Nu vă mai spun toate câte s-au petrecut.
ar fi si pentru voi si pentru mine mult prea mult.
Destul că, după un timp, au izbucnit certurile între ei.
Pricina eram eu. si amar plangeau ochii mei.
Până la urmă nici nu se mai fereau de mine.
si nici imbucatura nici ruga nu-mi mai cadeau bine
nu le mai faceam asa cum se cuvine
Pentru noră, banii erau lucrul de căpetenie.
(ii aduna fara pic de ...sfintenie
Într-o zi i-a strigat:
la al meu fecior, al ei barbat
“Ori ori cu mă-ta ori cu mine !
Alege! bine”.
Aici nora, vinovata
de privirile ostile ale sălii " judecata"
a trebuit să-şi plece privirea derutata.
– Pe scurt, continuă bătrâna, asa
n-am mai putut răbda.
Fiul meu o iubea
şi n-aş fi vrut să se despartă de ea
din cauza mea.
Altfel de soţie îi dorisem eu.
unicului fiu al meu.
Dar ce puteam să fac?
decat sa inghit nodul de lacrimi si sa tac
Mi-am găsit undeva o odăiţă
şi m-am mutat sa nu am cainta
Numai că, tare singură pe lume mă simţeam acum!
eram ca un caine maidanez ...ratacind pe drum.
De lucrat nu mai puteam:
sunt bătrână. Cu toate acestea, nu mă lăsam.
Mai găsisem câte ceva de împletit,
de cârpit,
mai mult ca să-mi treacă de urât.
ce-mi punea un nod in gat.
Pe la casa lor mă duceam rar.
ma purta dor,
chinuitor
si tare amar
Fiul meu, n-am ce zice, mă ajuta.
Dar soţia lui ştia cât câştiga.
A început curând să-i ceară socoteala la bani;
au izbucnit iar certuri. parca erau dusmani
Atunci, gândind că face un bine,
ca nu se va pune rau nici cu ea nici cu mine
băiatul m-a povăţuit
să mă plâng tribunalului negresit
Să nu mai aibă soţia lui ce spune,
pentru că, dacă aşa va hotărî legea, el nu poate a se opune
Văzându-vă cum îl priviţi,
m-am căit că l-am ascultat.oameni buni si cinstiti.
Să ştiţi că nu este un om rău
il cunosc, e sufletul sufletului meu
… Poate nu vă spuneam asta,
dar nu m-a răbdat inima,
când am auzit-o strigând…aici pe soţia sa.
Bătrâna puţin ezită .
Îşi şterse lacrimile si se clatina
cu mâna tremurândă
şi, parcă aducându-si aminte de un gand
îndepărtat,
povesti mai departe, cu un vădit sentiment ca s-a eliberat
o uşurare.
cu lacrimi amare
– Şi aş vrea să vă mai spun ceva…
ceva, ce nu am mai spus, până acum, la nimenea.
Nici chiar fiului meu,
pentru că nu am vrut să-l amărăsc… din greu
Aveam, mi se pare, eu vreo 18 ani,
bine nu mai ştiu.
mi s-a facut devermele tarziu
Eram la părinţi o droaie de copii.
(ca asa era la vremea aceeia onorata adunare sigur stii)
Într-o zi, ducându-mă în pădure să adun uscături pentru foc,
am auzit un scâncet.dintr-un loc
La început m-am speriat
neştiind ce-i şi ce era de urmat
la început am fugit
Apoi m-am dumirit.
Era un copil.
Avea câteva săptămâni.era tare fragil
În jur, nici ţipenie de om.
parca simteam priviri de dupa fiecare pom.
Ce era să fac?
L-am luat binişor în braţe. si n-a mai plâns.copii in brate tac.
Cu vreascurile în spate şi cu el la piept,
am hotarat spre casă sa ma indrept..
La marginea pădurii m-am oprit.
Mi se făcuse frică, cumplit
Am lăsat copilul jos.
A început îndată să plângă mai tare ca înainte. dureros
Am rupt-o la fugă să nu-l mai aud.
dar fiindca nu aveam suflet hain si crud
M-am oprit însă curând; mă urmărea plânsul lui.
M-am întors. Poate asa a fost vrerea Domnului
Căta spre mine cu nişte ochişori
atât de rugători,
încât nu m-am îndurat să-l las acolo. pierdut
Când m-a văzut tata acasă, s-a crucit.
la inceput tare s-a necajit
Mi-a strigat să duc copilul unde ştiu,
că lui nu-i trebuie. un bastard tuciuriu
Tata era om aspru şi neînduplecat.
Şi văzându-mă cum îl îngrijesc, neconditionat
la bănuială a intrat
Gândea c-o fi al meu şi i-am ascuns adevărul.
că şi băuse în ziua aceea, că ne-a luat la bătaie şi mi-a rupt parul
M-a schilodit, nu alta.
a izbit cu mine peretii din toata polata..
Mie începuse să-mi fie copilul tare drag
copilul acsta gasit langa trunchi de fag
şi nu ştiam ce să mai fac.
În cele din urmă, am luat o hotărâre dureroasa
să plec cu el de acasă.
mi-am zis : Ce-o fi, o fi!
Dumnezeu pe amandoi ne-o ocroti.
Uşor niciodata nu mi-a fost!
Nicăieri nu voiau să mă primească cu el sa ne dea adapost.
Să-l las, nu mă înduram.
ca rupt din trupul meu il simteam
Mi-a fost însă ruşine să spun cuiva că nu-i copilul meu.
pana la urma era un ingeras dat de insusi Dumnezeu!
Cine m-ar fi crezut atunci?
ca n-am incalcat una dintre cele zece porunci.
Când am găsit,
în sfârşit,
nişte oameni binevoitori care m-au primit cu băiatul, si-n casa ne-au adapostit
aş fi fost în stare,
dacă mi-ar fi cerut, să muncesc doar pentru a câştiga mâncare
pentru mine şi copilul ce-mi era lumina din soare
L-am crescut singură.
era mic cat o lingura .
Arătoasă nu eram.
dar curata, ca mereu ma ingrijam
si copilul il purtam
cu ce eu mai bun aveam
Cine era să se uite la o biată femeie săracă,
cu ea casnicie plus un copil " din flori" sa faca?
Nu m-a cerut nimeni în căsătorie.
Îl aveam pe el, soarele meu.a vietii mele bucurie.
îl vedeți…a crescut voinic,
Aici, bătrâna a tăcut descumpănită. Ce sa mai zic?
Nu mai putea vorbi.
lacrimile grele o podidii
Printre suspine a mai adăugat doar atât:
amarnic plangand
– Dacă acestei femei îi pare atât de rău
după bucăţica de pâine pe care mi-o dă fiul meu,
vă declar că nu mai vreau eu
să mai primesc
nimic de la el şi sa îmi retrag plângerea…ma gandesc
În sală se înstăpânise tăcerea.
Oamenii îşi ştergeau ochii pe furiş…si reala le era durere
Aceasta a fost toată povestea.
s-a dus in lume vestea.
Fiul, copleşit
de emoţie, si mahnit
s-a apropiat de bătrână,
ascunzându-si faţa în palmele ei aspre. sarutandu-i fiecare mana
Soţia lui s-a ridicat descumpănită
şi a părăsit sala.
parca o lovise damblaua ,boala
de spus altceva
Nu ştiu dacă mai era
va mai rămâne alături de un bărbat
ce din leafa lui mamei i-ar fi dat?
care i-ar fi adus acasă
leafa asigurandui o viata luxoasa
dar neomenoasa?
Ce ştiu e că el, “COPILUL GĂSIT ÎN PĂDURE”
nu va mai putea trăi despărţit de cea care i-a fost o MAMĂ atât de bună. viata sa o accepte indure.
PS
Versificarea mea Cornelia-Ecaterina Mesaru
dupa povestea dlui Nanu Oniceag.
cu multumiri !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu