Nostalgie
Un amurg înghețat la margini de zare,
O inimă strânsă-ntr-un pumn de visare,
O rugă de flori peste-oceanul de gheață
Și-o tăcere de sticlă tăcerea mă-nvață.
O imagine blândă pictată pe cer,
Descântec de raze, descântec de ger,
Vioară de chiciuri prin părul meu nins
Când focul pe vatra din mine-i aprins.
Se străduie frigul în frig să mă-ngroape,
Nu știe, sărmanul, cât sunt de aproape
De Cel ce mi-e sprijin și-n taină veghează
Când crucea m-apasă și spini sângerează.
Și vine iar noaptea, luceferii ard
Vor să biruie frigul și-al vieții hazard
Și mi-or trece calești înțesate de flori
Peste foile albe, mirese de zori
Răsfoind amintiri. Și tristeți, uneori...
(„Amurgul curcubeielor de ceară”, Ed. Eikon 2018)
foto Pixabay
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu