ADRIAN PĂUNESCU ȘI LUMINA POEZIILOR DE PAȘTE...- 4 -
INVIEREA
ADRIAN PĂUNESCU
Otrava plânge -n muguri și mierea fierbe-n frunze ,
SE SIMTE ÎNVIEREA ÎN OM PÂNĂ LA OS ,
După atâtea temniți și-atâtea căi ascunse ,
SE REDEȘTEAPTĂ FIREA , ODATĂ CU HRISTOS .
Neprețuită -i clipa de libertate sfântă ,
În care e posibil să ne mai naștem iar ,
Metalicele fire de telegrafe cântă ,
Sub presiunea ierbii , mormintele tresar .
Ne priveghezi în toate ,ne porți amărăciunea ,
DIN TINE REÎNCEPE MIRACOLUL LUMESC ,
E clipa când se spune și tot ce nu se spune ,
Contrariile firii , deodată , se iubesc .
În fiecare lucru se- ntâmplă -o răstignire ,
DIN FIECARE LUCRU RENAȘTE DUMNEZEU ,
IAR CEL CE ÎNVIAZĂ , CONDAMNĂ LA IUBIRE ,
EL ȘTIE CĂ IUBIREA E LUCRUL CEL MAI GREU .
Iubirea e știință , nu e complicitate ,
Iubirea-i umilință , nu e orgoliu laș ,
Iubirea-i slăbiciunea ce orice forță bate ,
Iubirea e credința în semeni și-n urmași .
Azi-noapte , în tăcerea de-ntunecime oarbă ,
Am auzit deodată -ntâmplându-se ceva ,
IISUS IEȘEA DIN GROAPĂ , IAR FIRELE DE IARBĂ ,
CU TĂLPI REÎNVIINDE , ABIA LE ATINGEA .
SE REDEȘTEAPTĂ FIREA , APROAPE OMENEȘTE ,
MILOGII SE RIDICĂ , RĂZBUNĂTOR , DE JOS ,
DE FOCUL RĂSTIGNIRII CHIAR CRUCEA ÎNFLOREȘTE ,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu