:)
Pleoape de lumină
Nina Tărchilă
îți mai râd castanii cu-nflorite ramuri
peste vreo iubire brațele-ntinzând?
străzile-ți mai cântă a adolescență
ca niciunde parcă pe acest pământ?
cețurile care se lipeau de geamuri
aburind a țipăt pleoapele plecate,
mai colindă încă despletind haotic
coamele de nouri peste stele-n noapte?
ochii mei albaștri i-ai mai recunoaște?
liniștea în care mă scurgeam trecând
mai evocă-n tine zbaterea din aripi
și desăvârșirea bântuind vreun gând?
banca de sub sălcii mai respiră stele?
îngeri mai pictează prima mea iubire?
și când zburdă luna pe deasupra lumii,
îți mai cânți povestea despre fericire?
tu, oraș de vise-al tinereții mele,
când te speli de moarte, cețuri și rugină,
îți aduci aminte pașii mei năvalnici
cum călcau în taină pleoape de lumină?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu