CORINA-ROTH

 20 de april

ALBIILE DORULUI - doi într-un Poem!

110.

... te uită,

în sufletul meu ascund sufletul ce i-e sorginte iubirii,

și cât de afund, cât ...

toate trebuie să răzbați să dai de el,

numai că-n mine e o luptă acerbă,

lumeștile-și fac socoatele care-ar putea urma

sufletului în nelumesc ...

niciun menajament !

de-aia și poate am îngenuncheat

mult prea devreme, iar 33 se rămâne totuși misterul

eului meu, 33 !

sunt atâtea răspântii acolo că nu nimerești ieșire,

se pare de aici dorurile mele să aibă trupuri străvezii ...

dar cine-a luat în seamă, cine !?

am tot căutat sperând nu luminița să-mi dea ieșirea,

am căutat eu o osârdie ieșită din comun,

și acum respirul îmi e atât de puțin ...

dar poftele nu seacă !... minte cine altfel o spune,

și spre ultimul respir omul mai are dorințe,

pofte poate nu până acolo ...

cine știe,

simt aripile poemului cum se zbat în transparența atriilor,

de la ...

știu !

ochii-ți văd, inima cere ...

bietul om !

albii nesecate doru-mi revarsă în tu !!...

tu !!

și tu doar trebuie să mi te fii acolo,

în aștept !

pietre de încercare mai am,

maluri tot mai adânci și tot mai adânci veghează iubirii,

și toți vorbesc pe față că diamantele nu izvoară -n nămol,

eu și inima mea în pârjol,

gol !

sufletul de sinele meu,

iar tu trebui să răzbați până la el !

te-a primi pe locul stingher ...

111.

... se trebuia să o spun și pe asta:

mi-i dorul încurcat de dorul tău, de nu știu pe unde

scoate cămașa, ...

mă-mpiedic de privirile înfipte-n nasturele de la gât,

și tot acolo,

dorul și-a prins manșeta !

din orgoliu, nu fac nimic să mă liniștesc,

dimpotriva,

îmi fac ferfeniță cămașa !!

cu pieptul dezvelit până-n plexul solar,

mi-aduc aminte că ți-am construit un nou profil:

nenchipuit de nenchipuita mea iubire !!

uite cum îmi zmulg puterile iubirii lăsându-mă

tot mai golit de cele lumești,

nenchipuit de nenchipuita mea iubire, eu nu am

liniștea care să mă ducă-n pacea hodinei,

n-aș mai fi viu !

sunt un răscol permanent, mi-am mutat centrul de

greutate-n genunchi, fără niciun consult de geometrie,

teluricul mă simte și mut, mi-ncurcă intențiile,

hartmanian și până-n crucile de apă ...

sigur că nu mai gândesc rectiliniu !

bănănăi de colo-colo, bântui prin trecuturile care

nu-mi aduc la suprafață decât chin,

o maree de lacrimi îmi urmează pasul,

și mă tem Achile să nu se-ndrăgostească de tine

prin veșniciile lui ... NEDEFINFINIT - iată noul concept !

NEDEFINFINIT !!...

în noapte-am să-l agăț printre luceferi,

aducă-l zorii-n pocale cu rouă ...

NEDEFINFINIT !!... mi-i noul concept ...

veniți șarlatani, e megleno-român, deci nu are loc în

niciun dicționar,

NEDEFINFINIT !!

timpul m-a auzit, și pare vrăjit,

NEDEFINFINIT !!

nenchipuit de nenchipuita mea iubire,

ți-e noul concept,

NEDEFINFINIT !!

112.

... NEDEFINFINIT !!

este steaua ce străluce pe altarul poemului meu,

am adus-o dintr-o pată de pe cer,

am plantat-o cum singura femeie care m-a iubit,

am smuls-o, cum din crâmpei de idee scăpat de Orologiu

într-un miez de noapte care nu spunea nimic,

ODISEIC !!

apoi neminele cu TRUP din NETRUP ...

nenchipuit de nenchipuita mea iubire, te-am adus

ca prin tine să dau pastelpicturala FEMEIA !!

FEMEIA pe care ne-a dat-o DUMNEZEU ca pe cel mai

mare dar omenirii,

FEMEIA pe care noi, oamenii am adus-o la ... o femeie !

FEMEIA pe care DUMNEZEU ne-a dat-o de închinare,

și în același timp, ne-a devenit-o scop în IUBIRE ...

din IUBIREA de DUMNEZEU, IUBIREA de FEMEIE ...!

dar noi, am înțeles din cum am putut în cum am vrut ...

NEDEFINFINIT !!... chintesența iubirii pe care eu voi

să o iau din nenchipuit de nenchipuita mea iubire,

NEDEFINFINIT ... sens de iubire care să ducă acolo

unde DUMNEZEU ne-ar dori pacea sufletului,

NEDEFINFINIT ... iată o formă pură și profundă

de iubire prin care poetul din eul meu urcă FEMEIA

la locul ei, acolo unde este tot mai greu de atins ...

scop al vieții, FEMEIA este și formula cea mai apropiată,

cea mai la-ndemână în a-L găsi pe DUMNEZEU ...

și sufletul tău stă-ntolănit la mine în atrii,

împrăștiindu-mi stropi de tu în fiecare aură de gând ...

NEDEFINFINIT te sorb din albiile fluviilor de cerneală,

martoră !

penița ce mușcă flămând din amintiri,

tot mai flămând ...!!

Marta Polixenia MATEI-Mărțișor

și

Marin BEȘCUCĂ