.jpg)
16 de april
Ciclul:
STUDIU ASUPRA FOAMEI – Poftiți la mic-dejun!
49. FRÂNGHIA DE DOR
Marin Bescuca
...din trei petale de ger
am împletit frânghie de dor,
pe care s-o zvârl peste munții
ce nu mai pot să-i trec
în uitându-mă să-ți întâlnesc
privirea peste care s-ar rezema
perpendiculara din miez de cer,
înaltă cât 100 de segmente
egale cu anii de ni i-am promis
să ne iubim,
și încă un segment,
din cât mi-am chitit tricoul maron
de-mi ascundea pieptul
subt care aveam să te strivesc,
în seara celei mai lungi așteptări
de a te lăsa în căderea-ți spre mine...
am mai amestecat,
în împletirea acestor petale de ger,
un fior de viscol alergând cu suta la oră,
asta pentru a nu-mi lăsa doru-mi să uite
cum mi-ai venit acolo,
(undeva tainic pentru noi!)
în abia trecutul miez de noapte,
când m-ai lăsat fără de grai
de mă credeam pierit în rai...
abia când m-ai prins în sărut,
realizasem cu adevărat c-ai venit...
aș mai vrea să anin lângă dor
două-trei clipe pripite,
din cum ne sărutam pe străzi, în noapte,
ori din cum ne așteptam lângă statuie,
să ne venim unul spre altul,
să ne putem împlini sărutul...
Sărutul!
gândul acolo îmi animă dorul
și-am să mi-l leg în frânghie
secretul nimeni ni-l știe...
da, Doamne, io, Monstrul de pe DILIMANDJARO,
plineam Îndemnul...!
PS
azi, Doamne, împletesc frânghii de timp
32 de fire în culori diferite,
e și puțin mov!
128 de anotimpuri în permutări de zero,
luate câte patru,
ca să fiu corect până la capăt,
zero poate fi asimilat de mulțimea vidă
și, corect, de nu e apă,
mulțimea în speță nu are memorie,
iar unde nu e memorie...
să nu se uite că, totuși, creierul este un organ!
el nu e inimă!
inima dar,
are prerogative însemnate,
ceea ce îi dă un status original
și nimeni nu știe câte rațiuni...
ce permutări să fac atunci?
stelele cu gemurile sparte le-am coborât de murgie,
e un fel de ceață aflată în implozie,
figuri geometrice, neregulate
fac listă de așteptare...
nu știu cum se va fi, dar se va fi!
întocmai și siesta,
după ce parcurgi jumătate din jumătatea plină,
ce e gol, gol să se fie!,
cine ce să aibe cu spații nedeterminate,
apoi se pare că nouă ne-a fost cel mai bine în neanderthal!
nu sunt semne,
dar prea toate cu fundul în sus acum,
că de-aia am gândit timpurile în mișcare...
punctul fix nu se lasă încă de batjocură,
dar soarele nu poate emite pretenții de centru,
primăvara se plimbă prin Piața V. fără gardă de corp,
semn că dezordinea se poate fi liniștită,
sau este în ora obligatorie de somn...
ce o uram în copilărie!
ce dor îmi e de ea acum...!
studiile mele se lasă cucerite ușor,
nu luați lupa!
de ce-ați privi pieziș?
apoi,
ceasul de la Universitate nu știu cât e de conștient
ce înseamnă o întâlnire,
care dacă nu e de îndrăgostiți,
sigur se pune de-o afacere,
și unde, mai ferit de ochii lumii?
oricum, să furi un doctorat nu e infracțiune!
oare știința care-l retrocedează nu rămâne ciuntită?
uite un studiu,
aduceți voi cazul?
da, Doamne, io, Monstrul de pe DILIMANDJARO!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu