.jpg)
23 de april
Hai la un colaj de trei!
ÎNTR-O FRUNZĂ PLACENTARĂ
...timpul se toarnă,
placid!
la marginea unei mişcări,
mă rog,
fie ea şi de rotaţie...
ucenicii dorului absolvă
examenul de spontaneitate,
şi dorurile se-nfig,
în toţi!
în toate...
o ciumă virilă şi nealterată,
frica!
îmbracă hainele bolii,
fug doctorii,
fug vrăjitorii...
e o fugă imensă,
neliniară!
dar concentrică...
ori elicoidală...?!
unii,
mereu distraţi!
şi neatenţi...
se lasă preocupaţi cu însemnarea anilor,
chiar dacă
un stejar bombăne că lui
i-au inseminat cercuri mai puţine,
el ştie cu precizie,
cu sfântă precizie!
fiecare generaţie de frunze!...
muguri în echipamente cazone,
mulg seva,
în degetare de plumb!
drumul marelui mereu se aprinde,
distrat!
e drept,
şi megaloman!
ba şi abstract!
într-o frunză placentară,
peste amprenta de trib...!
La mulți ani!, Nichita Horia Gheorghe,
cinstim Ceasul nașterii tale!
(Părăsit la picioarele podului)
ÎN NOAPTE STELELE SUNT STINSE
... tot mai singur sunt în singurul meu,
nici măcar un vânt să bată prin singurătatea mea,
nici soare să răsară - necum să mai apună,
în noapte stelele sunt stinse
și nimeni să încerce focul să le-aprindă,
în suflet candela nu are nici ulei și nici feștilă,
și-n inimă mi-i liniștea din zi în zi mai surdă,
e sângele-nghețat în talpe,
și ochi-mi, nu mai văd ...
știu timpul cum mă umblă-n chip,
din pacea de-am avut nimic să mai rămâie,
totul miroase-n jurul meu a scrum ... și a tămâie !
în verdele din pom arama-i așternută,
meșteri din alte lumi fac trupul meu lăută,
dar partitura existului meu nu are note,
a, mai rămas o pană, plină doar de umbre,
și norii sunt tot mai prezenți, în gânduri ...
mă las purtat de nebunie, peste zări,
adulmecând din anotimpuri ceața,
nici noaptea să aibe neguri - nici ploaie peste ziuă,
doar colțuri, rătăcite prin ruine,
scrise în istorii tălmăcite-n limbi străine
păstrând în scrisul lor, trei vorbe !... despre mine,
ce-am obosit tot așteptându-mă să-mi vii,
culeg din faptul stării doar punctul de pe i,
și-n cronica de-mi vreau identitate,
te-am așternut !... să nu-ți ai urmele uitate ...
ce te-am iubit și cât în neuitare-am să iubesc,
mi-adun din singur voia ce-mi doresc,
să-mi fii de împlinire nevoii că exist,
iubirea pentru tine să nu-mi înec în trist ...
iubirea pentru tine ...
să nu-mi înec ...
La mulți ani Nichita Horia Gheorghe,
gândul întru curăție trece depărtări,
să-ți vină ție,
semn!
întru Prietenia!
(Baladă pentru tine Cititorule!)
ODISEIC - TRUP DIN NETRUP
162.
... ascunde-te-n mine !!
tot aud un freamăt ce mă poartă încolo - încoace ...
neastâmpărul stă pe aleea dintre neliniști,
și oricât mi-aș vrea, n-am cum să-l împiedic
să-mi strice ordinea stărilor de fapt,
nimeni nu m-a sfătuit la ierarhii
și tot ce se poate să nu mă intereseze
pe ce poziție mă aflu atunci când mi se cere
neapărat să întreprind oarece ceva,
neapărat !!
tot ce se poate ...
oarece ceva,
prin care să se arate cu degetul - din afară !
că s-ar ști cum eu te tot împlămăd ...
știu că mereu ți-ai vrea să-mi fii !
buze de stafii - împerecheate, două câte două,
știu pe dinafara mersul prin muțenia așteptării,
și mare mirare de cumva ...
cineva să se simtă speriat de ideea NETRUPULUI,
neastâmpărul fibrei este stăpân pe tot ceea ce sunt,
iar odată bine ascunsă în mine,
tu te ești peste tot,
așa că, cine mai poate avea pretenții ?
inima ?
respirul ?
balanța încercărilor care numai în echilibru total
nu s-ar fi fost vreodată ...
și, când te gândești la pofta de tu, când te gândești ...
pofta de tu a atins și chiar depășit orice
studiu din analele nebuniei,
iar nebunul de mine nu se teme de nimeni,
nu se teme de nimic ...
el spune peste tot doar te iubesc !
și asta mă conduce spre stăpânirea de sine
pe care numai IUBIREA ți-o înstăpânește ...
și lumea m-ar cunoaște-n iubind,
ei și ?!
din iubire te-aș fi-nplămădind,
din IUBIRE !!
La mulți ani Nichita Horia Gheorghe,
mai punem un cerc arborelui anilor tăi,
ridică paharul!
versul te primenească și harul!
da, Doamne, io, Monstrul de pe DILIMANDJARO!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu