.jpg)
15 de april
ODISEIC - TRUP DIN NETRUP
155.
... dar sigur te voi trăi ori de câte ori am ocazia, sigur !
ce infinit ...
am să-l umilesc !... am să-l fac să se simtă atât de mic
de-și va cere singur scoaterea din anale,
doar vreau să mă iubești !!
niciun deget să nu miști, nicio fibră să nu-ți vibreze,
nimic să nu se întâmple anume,
doar să mă iubești !
să te văd cum gândul tău smulge hălci din mine,
să te văd cum îmi lași sângele șiroindu-se pe drumul
împlinirii de noi până la ultima picătură,
iar pe pata ultimei picături, să se vadă chipul tău,
un bănuț de iubire !
cu o singură fațetă-n chipul tău, dedesubt, să zicem,
întru pavăză ție, să i se imprime o urmă de sărut ...
ridice absolut oricine acceastă pată și ar ști povestea
și ar ști gândul acela nebun, căzut în mine, dintr-un
Orologiu venit pe albinelor, cu un miez de noapte
ținându-se de mână, și lăsându-mi în pervazul pleoapei
trei litere, devenite cele trei litere ...
abia-apoi ideea, abia-apoi ...!
nici nu mai vreau să aduc neminele în vorbă,
facă ce și-ar vrea, treaba lui,
eu știu bine cum numai eu împletind pe toate fețele cele
trei litere am trimis în văzut ideea de NETRUP ...
și ce idee ...
ce i-am pus în zestre,
cum mi-am adus centrul pământul în loc de plex solar,
și cum magma mi s-a devenit carne, cum sângele vezuviește,
smintindu-mă cumva, să pot urca iubirea de tu în dincolo de astral,
de-am adus zodiile în răspântii,
să se roage !!
să ni se întâmple ce ni s-a fi de întâmplat,
și arătarea aceea ce ți s-a așezat pe bancheta din fața ta,
într-un compartiment de tren care ți-a mormăit ceva,
apoi s-a dispărut !
atârnându-ți gândul despre mine în noapte,
și nimeni nu te-a crezut,
nimeni !
dar simt de-acum cum tocmai eu ți-oi face gândul plinit,
tocmai eu ... !!
frunte plecată ție, Cinstite Cititorule!
Marin Beșcucă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu