CORINA-ROTH

 📚POVESTEA DE SEARA 

Un ucenic îngrijea de doi părinți pustnici, care erau departe unul de celălalt. Adeseori îi vizita la chiliile lor din pustie. Însă prin lucrarea vrăjmaşului, cei doi pustnici s-au supărat unul pe celălalt, ascultând bârfele unora care îi mai vizitau. Într-una din zile ucenicul cel tânăr mergând la unul din cei doi bătrâni pustnici cu cele de trebuință, bătrânul îl întreabă :

- Acum te vei duce şi la avva Porfirie ?

- Da, părinte, am să trec şi pe la dânsul să-i duc şi lui ceva ...

- Auzi, dacă tot mergi pe la el, spune-i că sunt foarte supărat pe el şi că e un nesimțit pentru ce vorbe a scos despre mine ...

- Bine părinte, am să-i transmit.

Pleacă ucenicul şi ajunge la celălat pustnic. Acesta după ce îl binecuvintează îl întreabă pe ucenic:

- Ai fost şi la avva Gherontie ?

- Am fost, părinte.

- Şi ce mai face ?

- E bine, cu rugăciunile cuvioşiei tale ...

- Nu ți-a spus nimic să îmi transmiți ?

- A, ba da, era să uit ... A zis să vă transmit toate cele bune şi că să vă rugați pentru el.

- Atât doar ?

- Nu, a mai zis şi că sunteți cu mult mai bun decât el, şi foarte plăcut înaintea lui DUMNEZEU, încât el nu e vrednic să vă spele nici picioarele ...

- Doamne, aşa a zis despre mine ?!?

- Întocmai părinte.

- Spune-i că îmi cer iertare pentru tot ceea ce i-am greşit vreodată, că eu sunt un nemernic şi un mare păcătos înaintea lui DUMNEZEU şi eu nu sunt vrednic să-i sărut picioarele lui cele sfinte ... 

-Bine, părinte, am să-i transmit.

După câteva zile ucenicul ajunge iar la cel dintâi pustnic.

- Ai fost la avva Porfirie  ?

- Am fost părinte .

- Şi i-ai spus tot ceea ce am zis să îi transmiți din partea mea ?

- Întocmai părinte. 

- Păi şi el ce a zis ?

- A zis că e un mare nemernic, că nu e vrednic să vă sărute picioarele ... că vrea să vă împăcați şi că vă aşteaptă mâine la izvorul pe care îl cunoaşteți amândoi ... 

- Vai săracu, chiar aşa o zis, ce frumos din partea lui că şi-o recunoscut greşala ... spune-i că mâine cu ajutorul lui DUMNEZEU ne întâlnim la izvor ...

Din nou pleacă ucenicul şi ajungând la celălalt pustnic îi spune:

- Să ştii, avva, că acum vin de la avva Gherontie şi o zis să îți transmit ceva.

- Ce anume ?

- O zis că mâine vrea să vă întâlniți la izvorul pe care îl cunoaşteți amândoi că vrea să vă ceară iertare pentru tot ceea ce v-a greşit vreodată.

- Aşa o zis ? Doamne, câtă smerenie are acest om, cu adevărat este un sfânt înaintea lui DUMNEZEU! Am să merg negreşit să mă întâlnesc mâine cu el.

Aşa s-au petrecut lucrurile. Iar ucenicul privea de departe cum cei doi pustnici bâtrâni alergau unul spre celălalt cu adâncă smerenie, căzând fiecare cu capul până la pământ înaintea celuilalt, făcând metanie şi cerându-şi fiecare iertare de la celălalt, îmbrățişându-se cu mare dragoste şi cu lacrimi de bucurie fiecare. Iar ucenicul se umplea de o bucurie negrăită dând slavă lui DUMNEZEU pentru că a ajutat ca totul să se termine cu bine.

Stând insa mai mult de vorbă cei doi pustnici, într-un sfârşit, au înțeles fiecare cum de au ajuns ei acum să se întâlnească şi cum că ucenicul prin "minciuna" lui cea înțeleaptă a reuşit să îi împace ... minunându-se fiecare de o aşa lucrare duhovnicească. De aceea au hotărât ca amândoi, deşi sunt mai în vârstă, să-l considere pe ucenicul tânăr ca fiind starețul şi povățuitorul lor duhovnicesc din ziua aceea, pentru că a ştiut să lucreze atât de înțelept pentru împăcarea lor,  şi intelegeau cum că o astfel de lucrare sfântă, nu putea fi decât de la DUMNEZEU. Că Adevărul se descoperă nu atât prin ceea ce spui, cât mai ales prin gandul si intentia cu care spui, si prin ceea ce reuşeşti apoi să faci. Şi nu reuşeşti nimic să faci de la tine,  ci doar cu Darul si cu Ajutorul lui DUMNEZEU.