REȚETA DORULUI DE MAMĂ
Gătește, mamă, cozonacii, și-i plămădește cu iubire,
Presară dorul cu speranțe și fă un aluat subțire!
Și din a ochilor adâncuri adaugă un pic de apă,
Să fie coca numai bună: nici dulce tare, nici sărată…
Frământă, mamă, aluatul și prin povestea ta îl trece,
Aroma fructelor uscate din amintiri să nu mai plece.
Cu iz ușor de vanilie, precum un vis ce se destramă,
Adaugă și trandafirii, bătuți cu zahăr într-o toamnă.
Amestecul cel plin de taine îl lasă, mamă, în covată,
Acoperit cu pânze albe, să crească basme pe o vatră.
Și-apoi, cu flacăra cea vie, să încălzești bătrân cuptorul
Și să adăugi nostalgie punând la copt, pe tave, dorul.
Și când veni-vom de departe, bătând la ușă-n zi de Paște,
În ziua Sfântă-a Învierii, să fie cozonacii proaspeți!
Că n-am găsit în lumea mare un gust mai tandru, mai de seamă,
Decât în cozonaci de-acasă… rețeta dorului de mamă…
Autor Diana Sava Daranuța
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu