ȚIGANCA
Era cunoscută-n șatră și cu domnii când se-nfruntă,
Dar prea demnă în privire și în sărăcia-i cruntă;
Sânii'-i tresăltau de viață, rotunjime și candoare...
Doi ochi negri, două perle, adumbreau și mândru' soare.
A crescut într-o căruță ce avea și coviltir,
Apărată de căldură și de frig mai abitir;
Cântecu-i dădea speranță, bucurie și culoare
Peste trupu-i de felină roșu-strâns-n cingătoare
Și-o casâncă albă-dalbă, dar și ea e căpătată
Când a mers să ia pomană la o babă îngropată;
A ghicit pe la domnițe și în cărți, și cu ghiocul,
Iar din zațul de cafea, ea le deslușea norocul...
Cântă iarba și descântă, lecuind prin depărtare,
Din tinctura sa de ierburi, puse vara la uscare;
Toat-averea ei, o salbă, este tot ce-a dobândit...
Pe părinți nu-i cunoscuse, dar nici ea nu s-a gândit;
Nimeni viața nu-i cunoaște, doar mândrie-avea pe față,
Sfidătoare, ea pășește, dar visând la altă viață.
https://youtu.be/H1xntN8XdEw
~ Marinela Macarie Stănescu
Pictura: Nicolae Grigorescu ~ Țiganca de la Ghergani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu