MĂ FACEȚI SĂ ŞI RÂD
Adrian Păunescu
Mă faceți să şi râd, cât sunt de trist,
Când din infernul minții voastre iese
Stupidul zvon că mi-ar fi dor de ea,
Din nu ştiu ce meschine interese.
Dar ea n-are nici aur, nici averi,
Nici nu semnează-n dreptul vreunei sume,
Ea este numai spirit şi prăpăd,
Cea mai săracă fată de pe lume.
Ea are stil şi-n felul de-a-mpleti
Şi hachițe, şi haruri, femeieşte,
Ea are Dumnezeu şi remuşcări,
Ea, propriu-zis, există şi iubeşte.
Ce aş putea, iubind-o, să câştig
Decât acces la ceruri şi la dramă?
Ea nu e manechin de niciun fel
Şi nici marionetă de reclamă.
Mă faceți să şi râd, atât cât plâng,
Şi vă declar, în ultima erată,
Că, şi în nebunia ei de azi,
Ea e profundă şi adevărată.
Sunt profitor, un profitor abject!
De restul lumii voastre mă desparte
Într-adevăr, meschinul interes
Că fără ea, sunt condamnat la moarte.
(Liber să sufăr, 2003)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu