Nemirosită floare de pădure
Violetta Petre
Nemirosită floare de pădure,
Degeaba mai aştepţi un trecător-
E-aproape-amurgul, visele să-ţi fure,
Agaţă-te de nemurirea lor!
Nu-ţi cere nimeni vamă pentru ele
Şi treci uşor pe un tărâm deschis.
N-atârnă lacăte şi nici zăbrele
Nu-s la ferestre. Şi de-ajungi în vis,
Dezbracă-te de tot ce te subjugă
Şi te supune în genunchi să stai.
Cu fruntea înspre cer, sfinţeşte-o rugă
Şi dăruieşte-ţi liniştea din rai.
Şi lasă visul să te înfieze,
Ca pe-o orfană-abandonată-n crâng,
Nemirosito, să nu-ţi sângereze
Dorinţele ce-n dimineţi se frâng!
Să fie noapte veşnică-n poeme,
Cu vise netrezite în decor!
Şi zorii de vor vrea ca să te cheme
Striveşte soarele sub un picior.
Să nu te-mbie vreun păcat, când ţipă
Lumina, de durere, s-o slobozi!
Îţi vor răpune singura aripă
Deschisă printre stele, falşi rapsozi,
Ce ştiu să cânte din viori lehuze,
Cerşindu-ţi visele ce le-ai născut
Din roua nopţilor ce-ţi cad pe buze
Într-un sfârşit, ce-abia a început...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu