ADRIAN PĂUNESCU și LUMINA POEZIILOR DE PAȘTE ... -2-
PĂRTINITORUL PAȘTE
Dăm glas bucuriei creștine ,
când MÂNTUITORUL renaște
și toți acceptăm că e bine
și râdem , în ziua de PAȘTE .
Supuși ÎNVIERII , strămoșii ,
sub formă de flori ,vin acasă ,
ciocnind ,peste timp , ouă roșii ,
cu cei ce ,prin pași , îl apasă .
Curat e în casă și-n curte ,
nici urme nu sunt ,de copite ,
Duminica mânecii scurte
un semn de dezgheț ne trimite .
NE STRÂNGEM ACASĂ CU TOȚII ,
SETOȘI DE O VIAȚĂ MAI PURĂ ,
BUNICII , PĂRINȚII , NEPOȚII
ȘI UMBRE-N GRĂDINĂ MURMURĂ .
Și , totuși ,prin gaura cheii ,
se-aude un viscol de groază ,
beliți ,stau pe laviță ,mieii
și-un foc , înspre ei , scânteiază .
E PAȘTELE nostru , firește ,
în marea lumină revădu-l ,
dar mieilor nu le priește ,
acum ,pentru ei ,e prăpădul .
Colinele ,pline de iarbă ,
respiră în singurătate
și oaia profetică-i stearpă ,
de miel îi e dor ,peste poate .
S-a dat și cu var pe ulucă ,
strămoșii renasc , să ne vadă ,
dar plânset de oaie năucă
se-aude venind ,din baladă .
Și,ca-ntr-o revanșă postumă ,
ne strângem cu toții la masă
și PAȘTELE tot se rezumă
la miel și la vin ,ce ne pasă ?
Și cojile ouălor roșii
au fost aruncate-n grădină ,
acolo de unde strămoșii ,
în zori ,pentru noi ,se închină .
IISUS ,pentru oameni , renaște ,
dar oaia visează că vine
prin mieii jertfiți ,pentru PAȘTE ,
IISUS al durerii ovine .
În miei a pătruns vâlvătaia ,
în noi e o poftă întreagă ,
când ,vai , lângă laviță ,oaia
se- așază -n genunchi și se roagă .
Petrecerea noastra barbară
pe albe cămăși , lasă urme ...
ȘI , totuși ,e drept să apară
Un MÂNTUITOR pentru turme .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu