LALEA PESTRIȚĂ
Prin lunci pământul reavăn a întins covoare
Țesute de minune cu flori adevărate
Pe care-n treacăt vântul le lasă aplecate
Peste poteci ghicite sub pași de căprioare.
Miresmele de seve grăiesc a primăvară
Sub scoarțe zăvorâte și fără de prihană
Purtând nesățioase din rădăcină hrană
Spre lujerii cu muguri ce vii se înfioară.
De verde copleșită, e amintire neaua
Și viscolul puternic și gerurile criță.
Prințesă într-o lume nebună și pestriță
În luncă, de aseară, a înflorit laleaua.
Se-ntrec în alb de vise, șăgalnici, clopoței,
Deschiși către albastrul iscat la înălțime
Cu dragostea gingașă a florilor sublime
Din noua primăvară râvnită. Panta rei.
de Casian Balabasciuc
Foto: Ligia Ogrutan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu