.jpg)
Sâmbătă, 15 mai 2021 este #ZiuaNaționalăABujoruluiRomânesc! 🌺
LEGENDA LUI BUJOR
Bujorul românesc (Paeonia peregrina Mill. var. romanica) este o plantă rară, unică în Europa, care înflorește o dată pe an, timp de zece zile, în luna mai, cu deosebire în sud-estul țării. Este un element de identitate națională și este o plantă ocrotită.
Bujorul românesc este o specie relict glaciar, fiind datată înainte de era glaciară, și este cea mai veche floare de la noi.
Purpuriul inedit pe care varietatea sălbatică o are este asociat în tradiția și cultura românească în special cu puterea dragostei, devotamentul, sacrificiul și sângele. De numele bujorului românesc sunt legate nenumărate povești, frumoase și pline de semnificații. Bujorul este cusut pe ie sau țesut ca model decorativ pe scoarțe, este prezent în buchetele de mireasă pentru a aduce sănătate, prosperitate și fertilitate. Este cultivat în grădinile bunicilor, așezat spre intrarea în casă pentru a asigura protecție. Sau este așezat în piept pentru a onora jertfa eroilor. Bujorul ca parfum, ori ca nume, sau ca simbol al României, sunt toate fațete și povești ale aceleiași flori unice.
În anul 2014, bujorul a fost propus să fie proclamat oficial de către statul român „floare națională a României”, așa cum toate națiunile puternice au una sau mai multe flori naționale (spre exemplu: Japonia – cireșul ornamental, Olanda – laleaua, Franța – iris, Austria – floarea de colț etc.). Să arătăm ca ne iubim bujorul nostru românesc și să susținem această inițiativă!
LEGENDA LUI BUJOR
Bujor – O splendoare de floare și povestea numelui ei.
Demult, trăia un împărat în a cărei împărăție se afla o pădure unde trăiau niște zâne blestemate. Zânele transformau în animale, buruieni sau flori pe orice muritor care ajungea în acea pădure. Cu teamă în suflet, împăratul l-a avertizat pe fiul său, Bujor, să nu se apropie de pădurea unde trăiau zânele malefice.
Cât timp împăratul a fost în viață, a putut să-l păzească pe băiat. După ce a murit, însă, n-a mai putut să-l țină departe de tentație.
Într-o zi, Bujor, care era acum împărat, s-a pornit să cerceteze țara pentru a vedea cum stau lucrurile și ce nevoi mai sunt. Mergând pe jos, în lung și-n lat, a ajuns la marginea pădurii. Era răcoare acolo și vegetația îl îmbia la popas. S-a gândit să intre, zicându-și că poate zânele nu-s atât de rele pe cât le mergea vestea sau, mai bine, poate sunt plecate. Cum a pus, însă, piciorul în pădure a fost cuprins de un somn, căruia nu i se putea împotrivi. Slujitorii din alaiul împărătesc de-abia își mai puteau ține ochii deschiși.
Transformarea lui Bujor în floare.
Vraja începuse să lucreze, slujitorii au fost transformați în flori mici, unii în buruieni. Pe împăratul Bujor zânele l-au transformat într-o floare mare roșie, plăcut mirositoare.
Înainte de a se preschimba, Bujor și-a amintit de tatăl său și de avertizarea acestuia și i-au curs câteva lacrimi. Acele lacrimi se văd și astăzi în roua ce apare în zori de zi pe petalele parfumatei flori, pe care noi o numim bujor.
Bujorul, această floare cu aspect minunat, cu colorit spectaculos și miros îmbătător apare în zilele de vară. Ea amintește de răcoarea pădurii în care fiul de împărat a fost prins în mrejele zânelor. Vraja apare și astăzi atunci când ne apropiem să simțim aroma ei extraordina.
Foto: Facebook
Sursa:
https://www.facebook.com/265594613469348/posts/4338279979534104/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu